Coxartroza este o patologie reumatismală articulară degenerativă și non-inflamatorie a șoldului. Coxartroza se caracterizează prin dureri de origine mecanică și o redoare articulară care întreține o jenă funcțională putând deveni în scurt timp o patologie invalidantă.
Forme coxartroză (clasificare)
artroza șold coxartroza
- Coxartroza primară – Reprezentând circa o treime din cazuri, are o etiologie necunoscută dezvoltându-se la un șold fără probleme din punct de vedere anatomic și fiind însoțită adesea și de alte manifestări artrozice. Apare mai frecvent la femei, vârsta medie fiind de 60 de ani. Tratamentul este înainte de toate unul conservator și simptomatic, intervenindu-se prin metoda chirurgicală cât mai târziu posibil.
- Coxartroza secundară apare în urma :
- malformațiilor arhitecturale congenitale (displazie = articulație profundă, cap femural mic și deformat; termen ce desemnează o tulburare de dezvoltare; sau subluxația șoldului) sau dobândite (coxa plana, coxa magna, protuzie acetabulară);
- post-traumatic (suprapunerea pe acetabulum sau osteonecroza posttraumatică a capului femural, fracturile de col femural sau de cotil);
- în urma anumitor coxite și afecțiuni diverse (hemofilii, artropatii de origine metabolică sau nervoasă);
- în urma unei osteonecroze aseptice;
Coxartrozele secundare au o evoluție mai rapidă, tratamentul în acest caz fiind:
- Precoce, corectiv și de ordin preventiv la început, mai ales în cazul displaziilor sub-luxate.
- Curativ în stadiul tardiv al coxartrozelor, în care fie se acționează prea târziu fie sunt operate prin metode corective; tratamentul medical și kinetoterapeutic aplicându-se după intervenție sau chiar înaintea intervenției.
Simptome coxartroză
coxartroza artroza șold
Durerea
Este de origine mecanică, în sprijin, mai ales la “demaraj” apoi limitând mersul încetul cu încetul și ajungând cu timpul să persiste noaptea. Sediul: crural anterior cel mai adesea, la nivelul plicii inghinale și iradiind pe fața antero-internă a coapsei, uneori până la genunchi. Alteori durerile sunt posterioare sau în regiunea trohanteriană. Cotația durerii pentru a urmări evoluția gradului durerii este următoarea:
- D0 fără durere;
- D1 durere din când în când;
- D2 durere frecventă;
- D3 durere la mers;
- D4 durere în repaus;
- D5 durere în timpul nopții.
Redoarea
Diminuarea amplitudinilor jenează din ce în ce mai mult gesturile vieții cotidiene. Trecerea în poziția „pe vine”, luarea șosetelor, toaleta, viața sexuală etc.
Atitudinile vicioase
artroza șold coxartroza
- Flexum: care se compensează printr-o hiperlordoză lombară.
- Abducţie: care antrenează o oblicizare a bazinului cu ridicarea de cealaltă parte și alungirea relativă de partea afectată.
- Adducţia: care antrenează o oblicitate a bazinului cu o scurtare relativă de partea afectată. Genunchiul subiacent în valgus și decompensat încetul cu încetul în genu valgum, cu artroza femuro-tibială externă și laxitate de ligamente interne ale genunchiului.
Semne radiologice
Semnele radiologice caracteristice sunt cele de osteofitoză (ciocurile), de micșorare a spațiului interarticular și apariția cavităților patologice intra-articulare și a condensărilor osoase.
- Pensarea interliniei este dovada uzurii cartilajului. Pensarea este polară superioară, cel mai adesea. Ea poate fi globală sau internă în coxartrozele interne.
- Osteofitele se dezvoltă în toate direcțiile, la nivelul cotilului pe acoperiș și la periferie cum și la nivelul din spatele fundului cotilului. La nivelul capului, osteofitele pot să se dezvolte în jurul și împrejurul articulației și explicând limitarea mișcărilor.
- Condensarea osoasă se dezvoltă la nivelul zonelor de hiperpresiune, pe cap și pe cotil: triunghiul hiperpresiunii traduce bine supraîncărcarea și locația sa.
- Cavitățile intraarticulare sunt frecvente și uneori voluminoase, pseudo-tumorale.
Diagnosticul diferențial al coxartrozei
Durerile coxartrozei pot simula uneori :
- Nevralgia sciatică sau crurală;
- Coxopatii infecțioase sau reumatismale;
- Osteonecroza aseptică (corticoterapie, drepanocitoză, etc.);
- Coxopatiile pagetice;
- Artropatii tabetice;
- Periatrita şoldului.
- Coxita = sindrom inflamator al șoldului de etiologie infecțioasă (streptococ, stafilococ, germeni de origine urinară la persoanele în vârstă), reumatismală (în poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă) sau micro-cristalină (calcifiere articulară sau guta localizată rar la nivelul șoldului) caracterizat prin dureri de lungă durată chiar și în repaus (în comparație cu coxartroza unde durerea dispare când articulația este scoasă de sub încărcare), limitarea amplitudinii de mișcare datorită durerii, VSH crescut, radiografie normală în perioada de debut dar cu demineralizare osoasă și micșorarea interliniului articular global (în comparație cu coxartroza, unde micșorarea interliniului articular este localizată).
Tratamentul kinetoterapeutic in coxartroză
Coxartroza poate evolua în 3 stadii :
- Coxartroza debutantă (D) – apare o mică durere la mers și ortostatism prelungit, semnele radiologice și clinice sunt de mică importanță.
- Coxartroza evoluată (E) – durere crescută și chiar persistentă, apare limitarea amplitudinilor de mișcare și pozițiile vicioase.
- Coxartroza finală (F) – dureri vii, impotență funcțională marcată și atitudini vicioase ireductibile.
Tratamentul kinetoterapeutic se efectuează în funcție de aceste 3 stadii:
Coxartroza debutantă
Toate tehnicile posturale, de mobilizare și de tonifiere musculară se aplică în afara puseelor dureroase și ele însele nu trebuie să devină generatoare de durere. Ele se execută prin scoatere de sub încărcare articulară și nu trebuie să obosească pacientul. În scop antalgic și de mobilizare, de stimulare vasculară, de scădere a spasmului muscular datorat durerii:
- masaj sub apă caldă
- mobilizări sub apă
- căldura locală (pernă electrică, sare de bucătărie, parafină)
În puseu dureros:
- comprese reci, repaus
- masaj cu gheață
Reeducarea musculară:
- rearmonizarea musculară a membrului inferior și a centurii pelviene și stabilitatea acesteia reprezintă un obiectiv esențial
- pelvi-trohanterieni, fesieri (fesier mijlociu), cvadriceps
- lucru analitic și global (static și dinamic), manual și mecano-terapie.
Coxartroza debutantă-evoluată
Se menajează articulația pe cât posibil:
- scăderea în greutate
- folosirea corectă a unei cârje (de partea opusă) sau 2 cârje
- evitarea pașilor lungi, pașii lungi și repezi, scările, terenurile accidentate și ortostatismul prelungit.
- repaus în decubit ventral cu o pernă pe sacrum și o pernă mică sub genunchi
- îndrumarea către anumite sporturi (ciclism, natație) care utilizează mișcări continui și regulate
- de evitat sporturi ca tenis sau fotbal responsabile de microtraumatisme repetate
- corectarea inegalității membrelor inferioare dacă este cazul
- decubit dorsal la marginea patului, cu membrul inferior atârnat
- flexie din celălalt șold pentru a evita lordoza
Coxartroza evoluată
Prevenirea și corectarea atitudinilor vicioase la nivelul șoldului, membrului inferior cât și a trunchiului:
- exerciții de întindere și relaxare musculară (adductori, piriform, dreptul anterior, tensorul fasciei lata, iliopsoas, extensori)
- exerciții de suspensie pendulată asociată cu exerciții de relaxare
- posturi nedureroase, pasive și active, manuale sau prin scripetoterapie contra: flexumului de șold, flexumului de genunchi, adducţiei din șold
- corectarea mersului și a staticii corporale pe ansamblu
- creșterea amplitudinii de mișcare: mobilizări activo-pasive în toate planurile, tracțiuni în ax și decoaptări
Coxartroza finală
Tratament antalgic :
- electroterapie (ultrasunete, electrostimulare de joasă frecvență)
- termoterapie
- masaj decontracturant, stimulativ circulator pe regiunea lombară, șold și membru inferior
- relaxare
În puseul acut:
- repaus la pat mai multe ore pe zi
- mersul cu cârje
- tracțiuni cu greutăți de 1-2 kg de gleznă
Tratamentul chirurgical în coxartroză
Obiectivul de acțiune este asupra componentei mecanice prin modificarea presiunilor articulare pentru a permite o diminuare a durerilor și o ameliorare a interliniului articular scăzut sau lipsă.
Osteotomie = rezecție a unui os, făcută cu scopul de a remedia o diformitate a acestuia sau în scop terapeutic.
Atunci când artroza este debutantă, în urma unei displazii sau a unei subluxații se poate ameliora suprafața de acoperire a capului femural prin sprijiniri ale cotilului, prin osteotomii de femur în scop de recentraj articular sau prin osteotomii de bazin.
Obiectivul este de ameliorare a acoperirii externe și anterioare a capului femural printr-o grefă înșurubată, provenind din creasta iliacă. Diferitele procedee tehnice ajung la același rezultat (grefe aplicate, grefe încastrate cu șurub sau placă înșurubată).
Osteotomia inter-trohanteriană
Osteotomia inter-trohanteriană alungește brațul de pârghie H și modifică direcția mușchilor abductori M. Aceasta diminuează mărimea rezultantei R și o deplasează mai profund în cotil. Se diminuează presiunea permanentă a mușchilor prin alungirea adductorilor și a psoasului.
În afară de reducția încărcării exersată asupra șoldului, osteotomia mărește suprafața purtătoare, deci diminuează presiunile exercitate. Suprafața purtătoare, diminuată în caz de subluxație sau coxa valga, poate suporta în câteva cazuri o presiune de 220 kg/cm2. Ea poate fi readusă la o valoare normală de 16 kg/cm2 dacă se ameliorează congruențele articulare.
Artroplastiile totale – Protezele totale de șold
Protezele totale sunt rezervate de obicei pacienților de peste 60 de ani. Ele există în multiple modele. Principiul este: un cap femural dependent de o tijă fixată în diafiza femurală (cu sau fără ciment) și un cotil reprezentat de suprafață de polietilenă.
Intervenția este rapidă și permite o punere în încărcare chiar din ziua următoare.
Recuperarea este rapidă și rezultatele permit reluarea unei activități practice normale după 60 de ani. Indolența este obținută în 90-95 % din cazuri. Mobilitatea este recuperată corect cel mai adesea, atitudinile vicioase dispar.
Complicațiile protezelor de șold
- Mortalitatea: ea este legată de vârsta și de complicațiile tromboembolice: 1,5 %.
- Infecția: poate fi precoce sau tardivă; infecția poate fi legată de o contaminare preoperatorie, poate surveni la distanță după mai mulți ani, în general plecând de la alt loc infecțios (infecție hematogenă).
- Uzura și desigilarea
- Luxațiile și subluxațiile protezelor sunt totdeauna posibile imediat după operație dar pot surveni și în urma unei mișcări accidentale pe parcursul vieții.
Sfaturi privind prevenirea luxației de șold (post-operator)
artroza șold coxartroza
- Evitarea instalării într-un pat foarte jos sau moale. Se evită decubitul dorsal pe partea operată. De preferat poziția decubit dorsal cu o pernă între picioare, menținând o abducție a membrelor inferioare.
- Pentru a vă ridica din pat se procedează astfel: se creează un bloc cu membrele inferioare lipite, genunchii extinși și se pivotează pe fese către partea operată. De la marginea patului vă ridicați ajutându-vă de brațe.
- La toaletă este indicată instalarea unei bare de susținere. La duș este obligatoriu un covor pentru a evita alunecarea. Când se face baie se pune o planșeta pe cadă și se evită poziția de decubit dorsal în cadă.
- Pentru a ridica un obiect de pe sol, când vă aplecați în față mențineți membrul inferior de partea operată în extensie.
- Urcarea și coborârea scărilor se face utilizând o cârjă de partea operată și o rampă de cealaltă parte sau 2 cârje. La urcare se avansează membrul inferior de partea sănătoasă, iar la coborâre cu membrul inferior afectat de partea operată.
