Strănutul este o expulzie semi-automată, convulsivă a aerului din plămâni prin nas și gură, determinate de obicei de particulele străine care irită mucoasa nazală. Strănutul elimină aerul forțat prin gură și nas într-o acțiune explozivă, spasmodică și involuntară. Strănutul este probabil legat de expunerea la o lumină strălucitoare bruscă, o scădere bruscă a temperaturii, un vânt rece, un stomac prea plin sau o infecție virală, putând avea ca rezultat răspândirea bolii.
Strănutul este un mecanism de protecție al corpului împotriva bacteriilor și a virusurilor. Funcția strănutului este de a expectora mucusul cu particule străine sau iritanți și de a curăța cavitatea nazală. În timpul unui strănut, palatul moale și uvula se deprimă, în timp ce partea posterioară a limbii se ridică și închide parțial trecerea spre gură pentru ca aerul ejectat din plămâni să fie eliminat prin nas. Deoarece închiderea gurii este parțială, o cantitate considerabilă de aer este de obicei expulzată de asemenea pe gură. Forța și extinderea expulziei aerului pe nas variază.
Care sunt mecanismele strănutului?
de ce strănutăm? strănut strănutul
- Plămânul acumulează cât mai mult aer printr-o inspirare profundă.
- Ochii se închid datorită unui reflex.
- Glota se blochează pentru moment.
- Diafragma se îngustează, iar presiunea interioară a corpului crește brusc și considerabil.
- Corzile vocale scot un sunet specific însoțit de o expirare bruscă.
De ce strănutăm? Cauze strănut
Strănutul poate avea o mulțime de cauze diferite. Cele mai comune sunt răcelile și alergiile (rinita), alături de reflexul fotic de strănut (sindrom ACHOO) sau strănutul ca răspuns la expunerea bruscă la lumină. Dar există si alți factori declanșatori, mai puțin cunoscuți:
- stimularea fizică a nervului trigemen printr-o pană, un fir de praf sau un inspir de capsaicină;
- patologiile sistemului nervos central: strănutul a fost asociat cu sindromul medular lateral care debutează cu strănut masiv care poate lacera artera vertebrală și preveni circulația sângelui la măduva laterală, ducând la o întreagă paletă de simptome neplăcute, dintre care persoana nu mai poate strănuta, alte patologii cuprind anumite tipuri de epilepsii, în care strănutul poate prezice debutul unei convulsii;
- strănutul psihogenic este un tip de strănut convulsiv, cu ochii deschiși, poate avea o durată de aproape două luni, răspunde cel mai bine la vorbit și terapia comportamentală;
- snatiation reflex este o condiție rară în care oamenii strănută când stomacul este plin, printr-o combinație dintre strănut și sațietate;
- strănutul la ideație sexuală sau orgasm, este foarte rar, strănutul și excitarea sexuală a fost documentată încă din secolul XIX, existând cazuri raportate de persoane care strănută imediat după orgasm.
Curiozități despre strănut
Strănutul poate fi enervant, însă există și câteva curiozități amuzante legate de acesta. Știați că una din patru persoane strănută când se uită la soare sau spre o lumină puternică? Sau că aerul expulzat din plămâni în timpul strănutului poate atinge viteze de 16 km/h, iar particulele umede eliberate pot ajunge până la cinci metri distanță?
Rareori se întâmplă ca omul să strănute o singură dată. În general, un strănut este urmat de alte 2-3, ca reacție a organismului la încărcarea căilor respiratorii cu substanțe iritante. Este modul său de a se asigura că totul a fost curățat perfect.
Știați că nu putem strănuta în timp ce dormim? Explicația este simplă: strănutul este o acțiune reflexă care nu poate avea loc în somn, când suntem relaxați. Dacă totuși organismul simte că este necesar un strănut, cu siguranță omul se trezește pentru această acțiune.
Există un mit conform căruia inima se oprește pentru o clipă atunci când strănutăm. Într-adevăr, presiunea acumulată în piept poate schimba fluxul sângelui și ritmul bătăilor inimii, făcându-ne să credem că „ne-a stat inima în loc”, ratând o bătaie, însă nu este adevărat.
Donna Griffiths din Worcestershire, Anglia, susține că deține recordul pentru cel mai lung strănut. Ea susține că a strănutat continuu din data de 13 ianuarie 1981 și până la 16 septembrie 1983, adică un total de 978 de zile. Femeia nu a spus ce anume i-a provocat strănutul și nici cum s-a oprit.
Zgomotul pe care îl facem atunci când strănutăm este provocat de forța cu care aerul este expulzat prin nări și prin gură în timpul strănutului.
Știați că în fiecare limbă a pământului strănutul are altă denumire onomatopeică prin care este recunoscut? Dacă în română spunem „hapciu”, englezii numesc sunetul făcut de strănut „achoo”, italienii „hapsu”, francezii „atchoum”, suedezii „atjo”, japonezii „hakushon”.
