Fondatorul terapiei Kneipp este preotul Sebastian Kneipp (1821-1897). În timpul studenției, acesta s-a îmbolnăvit atât de grav de tuberculoză, încât medicii nu mai sperau într-o însănătoșire. Cu toate acestea, Kneipp și-a activat forța de apărare a organismului prin băi reci, spălări, dușuri și fricționări. Așa a reușit să-și revină după greaua boală de plămâni. De-a lungul timpului, Kneipp a dezvoltat conceptul unui tratament unitar, încununat de succes, care pe lângă procedeele cu apă cuprinde și remedii pe bază de plante, terapie prin mișcare, hrană și.un mod de viață sănătos.
Pe la 1880 s-a înființat Institutul Kneipp, unde “doctorul în apă” își ținea orele de consultație împreună cu alți medici.
Zece ani mai târziu, au fost întemeiate primele asociații Kneipp. Astăzi procedeele lui Sebastian Kneipp se află la temelia fizioterapiei europene. Întregul concept se bucură de recunoaștere și din partea medicinii tradiționale.
Ce este Terapia Kneipp?
Terapia Kneipp sau termoterapia de contrast termic urmărește optimizarea funcției homeoterme prin utilizarea factorilor termici contrastanți, cald și rece, care să solicite mobilizarea rapidă și eficientă a mecanismelor implicate în termoreglare, atât la nivel periferic, cât și.la nivel central.
Ea cuprinde următoarele proceduri: compresa Priessnitz, spălările alternante sau reci, fricțiunile alternante sau reci, afuziunile alternante sau reci, împachetările uscate și umede, dușurile alternante sau dușuri reci, cu varianta duș scoțian, băile reci sau alternante, ocțiunea cu nămol, mersul prin apă (rouă, râuri, bazine speciale). La bolnavii cu deficit caloric se recomandă o procedură de încălzire: baie cu.apă caldă sau fierbinte, baie cu aer cald, împachetare uscată.
Eficiența terapiei Kneipp este mai mare dacă se face dimineața, când reactivitatea organismului este mai bună și rezervele funcționale mai mari. Tipul de procedură, suprafața de tratament și gradul de contrast termic se indică în funcție de tipul de reactivitate a pacientului (macro sau microkinetic) și de patologia acestuia. Se începe obligatoriu cu aplicația caldă și.se termină cu aplicația rece.
La finalul terapiei, se pot face bai hiperterme, duș rece, imersie în apa rece. Tratamentul se continuă cu.o cură de aer (baie de aer), tratament heliomarin sau de lac sărat.
Acțiunea termoterapiei contrastante se bazează pe îmbunătățirea excitabilității receptorilor periferici, modularea circulației locale și generale și mărirea vitezei de răspuns vasomotor, ameliorarea eliberării mediatorilor umorali, stimularea întregului complex neuro-endocrino-umoralo-metabolic implicat în realizarea homeostaziei generale a organismului, în particular a homeostaziei termice.
Beneficii
Tehnicile Kneipp sunt utilizate ca adjuvant în tratarea durerilor cronice, a tulburărilor de somn, a stărilor de epuizare, stres, depresie și afecțiuni cardiovasculare. Acțiunea benefică a hidroterapiei se observă mai ales la pacienții cu valori crescute ale tensiunii arteriale. În momentul unei crize hipertensive, se poate obține o scădere țintită și eficientă a tensiunii, aplicând următoarea procedură: antebrațele se cufundă în apă la temperatura corpului, în chiuvetă, lăsând să curgă de.la robinet o apă tot mai caldă, până se ajunge la limita maximă de circa 42°C
În tratamentul de lungă durată al hipertensiunii, cele mai indicate sunt procedurile alternative, cu apă caldă și rece. În urma unui studiu realizat pe 600 de pacienți care au urmat o cură Kneipp, s-a constatat că la cei cu valori foarte ridicate, tensiunea scăzuse drastic, iar la hipotensivii cu probleme ale sistemului circulator cauzate tocmai de tensiunea insuficientă, aceasta crescuse. Conform principiului stimul-reacție, au fost activate mecanismele de autoreglare ale organismului, iar ele au readus tensiunea la nivelul normal, deși se pornise de.la valori diferite, chiar opuse. Un asemenea efect cu dublu sens nu.se poate obține niciodată prin administrarea unui medicament, deoarece acesta este destinat unui anume scop, deci acționează concentrat într-o singură direcție.
