• FIZIOTERAPIE

    Fizioterapie

Ce este fizioterapia?

Fizioterapia este știința care studiază acțiunea factorilor fizici (apa, lumina, căldura, electricitatea, examenul fizic regulat, masajul) asupra organismului uman. Ca urmare, fizioterapia este tehnica de recuperare medicală indicată în afecțiunile degenerative ale aparatului neuro-musculo-artro-kinetice, în artroze, în bolile articulare, inflamatorii, autoimune, precum și în toate patologiile care afectează organismul uman.

Fizioterapia este recomandată la orice vârstă, încurajând pacientul să își gestioneze afecțiunile și să se recupereze, învățându-l să rămână independent chiar și după finalizarea tratamentului fizioterapeutic.

Tehnicile și metodele utilizate în recuperarea medicală

fizioterapie fizioterapia

1. Factorii naturali de cură

  • Clima
  • Apele minerale
  • Peloidele (nămolurile terapeutice)
  • Cura balneoclimaterica

2. Hidrotermoterapia

  • Compresele
  • Cataplasme
  • Hidrofoarele
  • Fricțiunile
  • Spălările
  • Afuziunile
  • Băile
  • Dușurile
  • Împachetările
  • Aplicații speciale (băile cu vârtej de apă, dușul masaj, dușul subacval, terapia cu factori contrastanți (cura Kneipp), sauna, crioterapia)

3. Electroterapia

4. Masajul

5. Kinetoterapia

Afecțiuni ce pot fi tratate cu ajutorul fizioterapiei

fizioterapie fizioterapia

• Atacurile cerebrale, scleroza multiplă, boala Parkinson, afecțiunile neurologice

• Afecțiuni ale coloanei vertebrale sau ale creierului, provenite în urma unui accident

• Probleme ortopedice, reabilitarea fracturilor, luxațiilor sau entorselor

• Probleme musculoscheletale precum durerile de gât sau spate

• Afecțiuni cardiovasculare, precum bolile cronice cardiace și reabilitarea în urma unui infarct

• Probleme de ordin respirator, precum astmul, fibroza chistică, afecțiunile pulmonare cronice

• Afecțiuni specifice femeilor, menopauza, pierderea controlului asupra vezicii, recuperarea postnatală

• Afecțiuni degenerative, precum osteoartrita și artrita reumatoidă

• Probleme de circulație, precum hipertensiunea și hipotensiunea arterială fizioterapie

• Probleme cauzate de stres, anxietate, depresie

Istoric

fizioterapie fizioterapia

Introducere

“Sano per aqua” (SPA) (sănătate cu ajutorul apei) arată importanța apei în terapie, observație făcută din antichitate. Calitățile curative și igienice ale apei, proprietățile nămolurilor, algelor, esențelor vegetale, pietrelor vulcanice și sărurilor marine reprezintă o bogăție care încă rămâne s-o descoperim în complexitatea sa. fizioterapie

Epoca greco-romană

Baia era disponibilă doar bogaților, care dispuneau de cameră privată. Ulterior au apărut și băile publice. Homer povestește că baia era folosită pentru igiena personală și întreținere personală. În vremea lui Hipocrat, baia era folosită, pe lângă curățare, și în scop terapeutic. Întrucât, în concepția vremii, bolile erau efectul unui dezechilibru al fluidelor se recomandau transsudații, masajul, baia și mersul pe jos. Sportul era privit ca benefic pentru sănătate.

Romanii au preluat aceste obiceiuri. După asigurarea siguranței trupelor, într-un ținut proaspăt cucerit, se trecea la construcția instituțiilor fundamentale ale Imperiului, printre acestea numărându-se și baia publică (termală). Pe lângă rolul de a recupera soldații răniți, baia era și loc de socializare, relaxare și, nu în ultimul rând, de curățare. S-au găsit dovezi că baia era și un loc sacru, de venerare a zeilor. Metodele terapeutice aplicate suferinzilor nu diferă de unele terapii din zilele noastre: consumarea de cantități mari de apă în timp ce corpul este supus unei încălziri (azi sauna sau hammam), aplicarea de apă caldă pe zonele în suferință (azi dușurile Vichy), scufundarea corpului în apă caldă pentru a-l supune unei presiuni exterioare constante (azi imersiunile).

Terma romană era compusă din vestiar (apodyterium), cameră cu aer cald (tepidarium), baie cu abur pentru sudație (laconicum), bazin cu apă caldă (caldarium), bazin cu apă rece (frigidarium), subsoluri cu instalații de încălzire (hypocaustum). fizioterapie

Epoca Evului Mediu

În această epocă igiena a regresat. La începutul perioadei îmbăierea nu mai reprezenta o terapie, iar băile termale se transformaseră în locuri de plăceri sexuale. Această deviere de la scopul inițial a îndepărtat marea masă de utilizatori a băilor, mai ales că prețurile deveniseră exorbitante. Dacă până atunci fuseseră văzute ca furnizoare de sănătate, băile au început să fie văzute ca locuri de promiscuitate și lux indecent. Declararea creștinismului drept credință oficială de stat în Imperiul Roman sub Constantin a grăbit închiderea băilor.

În Peninsula Iberică, sub influența Maurilor, începând cu secolul al XIII-lea baia a reînceput să fie folosită. Influența Maurilor a fost resimțită și în Imperiul Otoman. Astfel a luat naștere baia turcească, sau hammam-ul. O baie turcească presupune trecerea mai întâi prin camera caldă, unde este provocată transpirația de un aer cald și uscat. Urmează un duș fin cu apă rece și trecerea într-o cameră și mai caldă, unde transpirația va fi și mai abundentă. După un duș scurt urmează un masaj corporal iar apoi urmează relaxare într-o cameră special amenajată. Temperatura în hammam este umedă și moderată spre deosebire de saună unde căldura este uscată. fizioterapie

Epoca Modernă

Această epocă aduce cu sine și conceptul de reîntoarcere la natură. Astfel are loc o redescoperire a stațiunilor balneare. La începutul sec. al XIX-lea are loc o abordare științifică a apelor minerale, a terapiilor complementare și o dezvoltare a stațiunilor cu băi, mai ales în Germania (Baden). Cercetătorii doresc să îmbunătățească folosirea apelor minerale în medicină. Baza terapiei era cura internă pentru tratarea aparatului digestiv, anemiilor, ficatului, colonului, afecțiunilor genitale. Era folosită, din păcate, foarte rar, și aplicarea externă.

Epoca Contemporană

În această epocă ia naștere practic fizioterapia modernă. Redescoperirea efectelor terapeutice ale nămolului, parafinei, algelor marine, mișcării, curentului electric, căldurii, luminii, masajului au intensificat cercetările, ducând la apariția Ramurilor Clasice ale Fizioterapiei: hidroterapia, electroterapia, kinetoterapia, climatoterapia, termoterapia, fototerapia, laserterapia, masajul terapeutic. fizioterapie

După anii 1990, odată cu schimbarea radicală a criteriilor estetice, fizioterapia a luat un avânt extraordinar și în tratamentul țesutului adipos, al pielii și în general al esteticii corporale. Apariția unor noi ramuri interdisciplinare, care se folosesc de toate mijloacele fizioterapiei, dar și ale nutriției, pentru atingerea unor ținte (slăbire, tonifiere musculară, tonifierea pielii, celulită) a impulsionat investițiile în domeniu. Reshaping, Tratamentul Celulitei, Slăbire, Wellness, Spa etc. sunt noile vedete ale momentului, care răspund cererilor pacienților.