Fractura unghiului extern al scapulei este cea mai gravă şi urmează ca frecvenţă după fracturile corpului scapulei. Se pot produce în urma unei lovituri care acţionează direct pe umăr: anterior, posterior sau lateral. Fractura de regulă este impactată şi poate cuprinde colul anatomic, colul chirurgical sau glena.
Dacă fractura afectează colul anatomic traiectul acesteia începe de la marginea superioară a scapulei în apropierea tuberculului superior şi.se continuă distal până la tuberculul inferior al glenei. Sunt fracturi intraarticulare. Uneori pot detaşa un fragment marginal anterior sau posterior din glenă ceea ce predispune la luxaţii recidivante scapulo-humerale.
Mecanisme de producere pentru fractura unghiului extern al scapulei
Fractura unghiului extern al scapulei apare, de obicei, în urma unor traumatisme de mare energie. Cele mai frecvente mecanisme includ accidentele rutiere, căderile de la înălțime și traumatismele directe asupra umărului. În unele cazuri, fractura poate apărea prin transmiterea indirectă a forței de la nivelul humerusului, în urma unei căderi pe brațul întins.
Datorită energiei mari implicate, aceste fracturi sunt adesea asociate cu alte leziuni, cum ar fi fracturi costale, contuzii pulmonare, leziuni ale coloanei vertebrale sau ale plexului brahial. Din acest motiv, pacientul cu fractură a unghiului extern al scapulei trebuie evaluat atent pentru identificarea eventualelor leziuni asociate.
Manifestări clinice
Clinic la examenul obiectiv se constată existenţa unui punct fix dureros subglenoidian însoţit de o impotenţă funcţională relativă a umărului, iar examenul radiologic din incidenţa anteroposterioară evidenţiază traiectul fracturii. În cazurile severe, pot fi prezente semne de instabilitate a umărului sau deformări vizibile. De asemenea, este esențială evaluarea statusului neurovascular al membrului superior, pentru a exclude leziuni asociate nervoase sau vasculare.
Tratament pentru fractura unghiului extern al scapulei
Tratamentul fracturii unghiului extern al scapulei depinde de tipul fracturii, gradul de deplasare și de afectarea suprafeței articulare. Majoritatea fracturilor fără deplasare sau cu deplasare minimă pot fi tratate conservator.
Tratamentul conservator constă în imobilizarea membrului superior cu ajutorul unei orteze sau a unui bandaj tip Desault, pentru o perioadă de aproximativ 2–3 săptămâni. Analgezicele și antiinflamatoarele sunt utilizate pentru controlul durerii, iar mobilizarea precoce, sub supraveghere, este esențială pentru prevenirea rigidității umărului.
Tratamentul chirurgical este indicat în fracturile deplasate, în cele care implică semnificativ cavitatea glenoidă sau în cazurile de instabilitate articulară. Intervenția constă, de regulă, în reducerea anatomică și fixarea internă cu plăci și șuruburi, având ca scop restabilirea congruenței articulare și a funcției umărului.
Recuperare și prognostic pentru fractura unghiului extern al scapulei
Recuperarea funcțională este un aspect crucial în managementul acestor fracturi. Kinetoterapia joacă un rol central, fiind inițiată progresiv după faza de imobilizare. Exercițiile urmăresc recâștigarea mobilității, forței musculare și coordonării umărului.
Prognosticul este, în general, favorabil în fracturile tratate corespunzător. Fracturile fără deplasare au o rată bună de vindecare și permit reluarea activităților zilnice în câteva luni. În schimb, fracturile complexe, mai ales cele articulare, pot fi urmate de durere cronică, limitarea mobilității sau artroză glenohumerală.
