Când se extrage implantul după operație? Extragere Extragerea Tijă Broșă Șuruburi Șurub Operație

Mulți pacienți sunt interesați să afle când se extrage implantul metalic (șurub, tijă, broșă) de care au avut nevoie în cadrul unei intervenții chirurgicale. Au fost operați pentru o fractură și totul a decurs bine, așa că întrebarea este legitimă. Este necesară extragerea materialului de osteosinteză și când este momentul optim pentru acest lucru?

În general sunt două tipuri de implanturi: plăci cu șuruburi și tije.

După cât timp se extrage implantul (placa metalică)?

De obicei se extrag plăcile pentru că după consolidarea fracturii, sub placă, osul devine osteoporotic, ca urmare a preluării parţiale de către implant a forţelor ce.se exercită la acest nivel. Tijele nu sunt solicitate la fel ca plăcile şi.de aceea nu este necesară extragerea lor de rutină.

Motivul cel mai frecvent invocat în extragerea materialelor de osteosinteză este dat de jena, uneori chiar durerea, produsă de acestea, iritarea unui tendon sau proeminenţa lor sub piele.

Trebuie știut că implanturile metalice pot da artefacte (imagini false) la examinarea RMN, acesta fiind altul dintre motivele pentru care pacienţii pot solicita scoaterea lor.

De asemenea la frontieră, la controlul de rutină al pasagerilor care se îmbarcă într-un avion, sistemele de detecţie ale metalelor pot să intre în funcţiune. Este recomandat ca atunci când pacientul pleacă în străinătate să aibă la îndemână o copie a fişei medicale care să ateste că.a fost operat şi.ce tip de implant s-a folosit.

Scoaterea implantului nu.se face decât după consolidarea fracturii, aceasta însemnând minimum un.an de la prima operaţie. Ori de câte ori există un dubiu cu privire la calitatea calusului rezultat, fie se lasă implantul pe loc, fie se face un tratament specific pseudartrozelor (adică neconsolidării osoase).

Degradarea, adică deplasarea sau ruperea materialului de osteosinteză semnifică aproape întotdeauna neconsolidarea fracturii, impunând scoaterea fragmentelor metalice şi reluarea osteosintezei.

De multe ori extragerea este dificilă, pentru că.se depune material osos peste implant făcându-l mai greu accesibil, mai ales la pacienții tineri care vin după mai mulți ani de.la prima operaţie. Această extragere presupune aborduri mai extinse decât cele inițiale, pentru găsirea materialului metalic și uneori poate genera distrugeri tisulare însemnate. Din acest motiv este posibil ca medicul curant să sfătuiască pacientul să.nu se mai expună altei intervenții dacă aceasta nu aduce beneficii reale.

Un pacient care dintr-un motiv sau altul solicită extragerea materialului de osteosinteză, trebuie să știe de.la bun început că.va trece printr-o nouă intervenție, cu același riscuri și.cu acelaşi tip de anestezie (în majoritatea cazurilor).

Recuperarea după extragerea tijei sau șuruburilor

În cazul extragerii plăcilor, pacientul trebuie să.ia în calcul că, deși fractura este consolidată, după extragerea șuruburilor osul rămâne cu tunelurile de.la acestea (are un aspect de cașcaval cu găuri), așa că.nu va putea solicita la fel ca înainte de operație membrul respectiv, fiind necesar un timp de umplere a acestora cu material osos (între 4-6 săptămâni), altfel existând riscul unei refracturări. Cu alte cuvinte pacientul poate mobiliza articulația, dar nu.va putea duce greutăți sau solicita în încărcare membrul respectiv.

După extragerea tijelor încărcarea se poate face rapid postoperator, riscul de refractură fiind incomparabil mai mic ca.în cazul extragerii plăcilor.

Pentru a reduce la minimum complicațiile și a asigura un confort postoperator foarte bun pacientului este importantă comunicarea cu medicul care a efectuat prima operație sau.cu cel care va realiza extragerea materialului de osteosinteză, aceasta făcându-se doar dacă este absolut necesar.