Crioterapie Rece Gheață Azot

Crioterapia este o metodă terapeutică ce utilizează frigul pentru a atenua inflamațiile și a lupta împotriva durerii. Tratamentul prin frig este o metodă terapeutică folosită de secole. Cu 400 ani î.Hr Hipocrate se folosea de zăpadă sau de gheață pentru a ameliora durerile.

Pentru a fi eficace, crioterapia trebuie să genereze un șoc termic la nivelul pielii, respectiv o scădere semnificativă a temperaturii într-un interval minim de timp. Șocul termic reprezintă trecerea temperaturii cutanate de la 34 grade C (temperatura normală din punct de vedere fiziologic) la sub 15 grade C.

Ce este crioterapia?

Crioterapia constă în expuneri scurte ale tegumentului la temperaturi de îngheț sau aproape de temperatura de îngheț și este folosită mai ales în scopul reducerii unor simptome musculoscheletice, în scop antialgic, pentru a reduce inflamațiile și a încetini procesele metabolice locale.

Beneficiile crioterapiei

crioterapie crioterapia
  • Tratează sau ameliorează afecțiunile dermatologice
  • Reduce durerile și inflamațiile
  • Relaxează musculatura
  • Oprește hemoragiile
  • Contribuie la un somn mai bun
  • Stimulează secreția de hormoni și de analgezici naturali
  • Scăderea metabolismului local

Mecanisme fiziologice crioterapie

crioterapie crioterapia

Mecanisme fiziologice de acțiune asupra circulației

La aplicațiile locale de rece au loc mecanisme de termoreglare prin reacții vasomotorii locale periferice, dar și prin intervenția unor circuite nervoase reflexe ale sistemului nervos central (SNC). Pe de o parte, se produce o pierdere termică prin vasodilatație periferică, pe de altă parte se evită “pierderea căldurii” prin vasoconstricție (este evidentă manifestarea unui mecanism de echilibrare termică). Inițial are loc o vasoconstricție locală, superficială, directă, dar și prin intermediul arcurilor reflexe (angrenând SNC). Apoi intervine o vasoconstricție tardivă și mai extinsă, prin activarea zonei posterioare a hipotalamusului prin sânge venos “rece” periferic, venit de la învelișul tegumentar “răcit” de aplicație.

Mecanisme fiziologice de acțiune asupra respirației

S-au efectuat numeroase cercetări și observații clinice privind influențele și efectul crioterapiei asupra aparatului respirator, atât la indivizi sănătoși, cât și la bolnavi. Din punctul de vedere al valorilor respiratorii pe minut (volum de aer vehiculat), s-a constatat că aplicațiile tegumentare de rece de scurtă durată, produc efecte diferite – o creștere sau diminuare inițială a acestora. Aplicațiile de rece pe segmente restrânse ale membrelor nu produc modificări semnificative ale oxigenării. În schimb, băile reci aplicate pe regiunea pectorală produc o creștere semnificativă a frecvenței mișcărilor respiratorii (de 8 ori), a volumului de aer vehiculat (de circa trei ori și jumătate), precum și a consumului de oxigen.

Toate demonstrațiile clinice au demonstrat că băile reci provoacă o tahipnee (creșterea frecvenței mișcărilor respiratorii) și o scădere a presiunii bioxidului de carbon expirat. De asemenea, dușurile aplicate la temperatură de 25°C și mai mică, produc tahipnee, cu consecințele respective. Hiperventilația realizată duce la creșterea presiunii oxigenului și la o scădere a presiunii bioxidului de carbon arterial.

Mecanisme fiziologice de acțiune asupra metabolismului

Cercetări experimentale (Coulter) au arătat că metabolismul tisular se reduce în zonele corporale răcite. Acest lucru a fost demonstrat prin măsurarea nivelului de saturație cu oxigen a sângelui venos, care a fost găsit semnificativ redus (cu 20% față de saturația maximă). Diminuarea nivelului metabolismului la răcire se produce prin mecanism chimic, deoarece capacitatea de reacție chimică scade cu circa 50% la o reducere a temperaturii (locale) cu 10°C. Astfel, se evidențiază faptul că țesutul răcit are nevoie de mai puțin oxigen (pentru întreținerea activității și vieții celulare), decât țesutul cu temperatură obișnuită, normală.

Metode de crioterapie

crioterapie crioterapia
  • Crioterapia prin convecție – Constă în expunerea tegumentului la un flux de aer rece.
  • Crioterapia prin evaporare Folosește lichide volatile cum ar fi kelenul (clorura de etil) ce se evaporă la suprafața corpului, luând căldura din țesuturi.
  • Crioterapia prin conducție – Este metoda cea mai întâlnită și utilizează gheața solidă, apă cu gheață sau apă aproape de 0°C.

Forme de crioterapie

crioterapie crioterapia

1. Compresele reci

Există două modalități de aplicare:

Cu materialul îmbibat cu apă cu gheață sau cu materialul congelat.

Mărimea compreselor utilizate este în funcție de regiunea tratată. Ele vor fi bine stoarse. Trebuie pregătite mai multe rânduri de comprese, pentru a fi schimbate frecvent. Frecvența schimbării (necesară pentru păstrarea temperaturii scăzute), depinde de natura afecțiunii, de stadiul evolutiv și de regiunea tratată. În acest sens, durata aplicației poate fi între 15 și 30 de minute (incluzând, acolo unde este cazul, si programul scurt de kinetoterapie).

Referitor la modalitatea utilizării compreselor congelate, considerăm necesar să prezentăm câteva detalii:
– este necesar un congelator care să asigure o răcire între -14°C și -18°C;
– pregătirea (dotarea) unor folii de plastic pentru protejarea tegumentului pacientului la contactul direct cu compresa și alta pentru învelirea (împachetarea) compreselor introduse în congelator;
– dotarea cu un prosop necesar pentru șters la sfârșitul aplicației;
– înainte de introducerea materialului în congelator, compresele vor fi înmuiate în apă cu sare, care are rolul de a reduce din rigiditatea (fermitatea) compreselor congelate;
– în cazul în care compresele sunt prea rigide, vor fi puțin clătite cu apă caldă înainte de aplicare;
– pentru obținerea efectului scontat, o compresă congelată se menține 5 minute.

Dacă este necesară o durată mai mare a procedurii, se schimbă prima compresă congelată cu alta deja pregătită în congelator.

2. Pungile reci

Și în acest caz, există două modalități (tehnici) de aplicare:

I. Utilizarea unor săculeți (pungi) confecționați din material de frotir, prosop (la forma și dimensiunile necesare), umplute cu bucățele de gheață. Deoarece acești săculeți se aplică direct pe regiunea afectată, se recomandă ungerea suprafeței cutanate respective cu ulei (de exemplu, parafină), pentru a se evita degerăturile locale. Durata aplicației este în general de 5 minute, după care urmează programul de kinetoterapie, de circa 15 minute.
II. Utilizarea unor pungi de material plastic (subțire), care să conțină o masă gelatinoasă de silicat rece. Respectiva ”pungă” (săculeț) se acoperă cu un prosop sau bucată de pânză. Conținutul pungii permite ca aceasta să fie moale și flexibilă, modelându-se ușor pe regiunile afectate tratate. Este mai indicată durata aplicației de 5 minute (urmată de programul de kinetoterapie recomandat).

3. Baia parțială (regională) cu apă rece

Aceasta se poate aplica în câteva tehnici diferite.

A. Cu apă rece de conductă (de la robinet) de circa 10°C.

– se utilizează vase de diferite dimensiuni, corespunzătoare segmentelor tratate.

– pacientul va fi așezat în poziție comodă, segmentul se scufundă în vana respectivă. Durata procedurii este de 5 minute în cazurile cu redori articulare cu/și contracturi musculare periarticulare și de 8-10 minute la cazurile cu contracturi musculare spastice. Vor fi urmate de programul de kinetoterapie indicat. 
– se utilizează la fel ca mai sus, vase de diferite dimensiuni, corespunzătoare segmentelor tratate.

B. Cu apă rece cuprinzând și bucățele mici de gheață (fin mărunțită).
– se amestecă (cu mâna) pentru omogenizarea conținutului. Într-o primă fază se face o imersiune a extremității (regiunii) afectate, pentru 30 de secunde. La încheierea acestei faze, se aplică exerciții de kinetoterapie activă sau pasivă. Pentru un efect mai pronunțat, această secvență se poate repeta.
– în funcție de caz, durata procedurii se poate prelungi până la 20 minute.
– în general se aplică la mâini și la picioare.
– se utilizează aceleași tipuri de vase cu mărimi diferite.

C. Cu apă rece și sare.

– apa cu sare se pregătește cu circa o oră înaintea aplicației (1 kg de sare la 5l de apă), se introduc într-un congelator la -3°C.
– se varsă apoi într-un vas de plastic. Pacientul își va cufunda extremitatea tratată în amestecul respectiv. Durata cufundării este de 30 secunde.
– de regulă, sunt necesare mai multe cufundări, până la o durată totală de 5 minute. La intervale de timp (minute), se aplică programul de kinetoterapie.

4. Spray-urile de răcire

Dacă se cunoaște metodologia, care este de astfel foarte simplă, se poate aplica în condiții comode și fără supraveghere medicală de specialitate. Distanța de aplicare între duza sprayului și tegument trebuie să fie între 30 și 45 centimetri. Durata aplicației diferă în funcție de cauza afectării și intensitatea durerii și trebuie limitată până la apariția înghețării (degerături) straturilor tisulare. Este vorba de câteva zeci de secunde (acționează ca un anestezic local). Poate fi utilizat atât în dureri provocate de afectări segmentare ale aparatului locomotor, cât și în caz de colici (spasme dureroase ale musculaturii netede viscerale). Durata se poate extinde până la maximum 30 de secunde și se recomandă să fie acoperit întregul dermatom corespunzător cauzei dureroase. crioterapie

5. Masajul cu cuburi de gheață

Cuburile de gheață (pregătite în congelator) vor fi introduse (înmagazinate) într-o pungă de plastic. Metoda este de obicei recomandată în tratamentul unor zone mai restrânse (cervicală, umăr, genunchi, gleznă etc.). Se poate efectua cu ușurință și la domiciliu. În general, durata este de 5-10 minute, mai scurtă la aplicația statică, mai lungă la aplicația dinamică (prin masaj). Se poate repeta de mai multe ori pe zi, în funcție de afecțiune.

Durerea și crioterapia 

crioterapie crioterapia

Căile nervoase de transmitere a impulsurilor

Înțelegerea mecanismelor de acțiune a răcirii asupra durerii trebuie să pornească de la calitatea și dispoziția anatomică a receptorilor cutanați. Receptorii cutanați pentru frig și pentru durere sunt situați superficial, fiind constituiți într-o rețea de extremități nervoase libere, cu o adaptare lentă și incompletă la stimulii specifici. Atât informațiile pentru temperatură, cât și cele pentru durere, se transmit (la centru) prin fibre relativ subțiri, de tip A-Delta și de tipul fibrelor nemielinizate C.

Fibrele care conduc impulsurile de căldură, frig și durere sunt situate în zona externă a rădăcinii posterioare medulare, având sinapsele în regiunea posterioară a măduvei spinării. Axonii celui de-al doilea neuron al acestui traseu intersectează zona mediană și urcă tractusul spino-talamic lateral. În creier apar mai întâi fibrele spinotalamice (la nucleii trigeminali).

Numai impulsurile pentru stimulii termici și dureroși ale nervului trigemen se conectează (sinapsă) în nucleul spinal al aceluiași neuron, în timp ce toate celelalte impulsuri se transmit mai departe prin nucleele senzoriale și ale mezencefalului. Potențialele de durere și temperatură sunt transmise ca impulsuri prin fibrele A-Delta și C. crioterapie

O adevărată “ecluză” în aferentația acestor stimuli specifici are loc în căile neospinotalamice, cât și în cele paleospinotalamice. S-a constatat că numărul receptorilor cutanați la frig este de 7-8 ori mai mare decât al celor pentru căldură. În medie, sunt 13 puncte de “rece” pe centimetrul pătrat, față de 1,5 puncte pentru căldură (Rych, Sommer). Sunt zone corporale cu o sensibilitate la frig net mărită față de stimulii calzi (conjunctiva, corneea, penisul, sânii – după Landois și Rosemann).

Receptorii cutanați și alte mecanisme de acțiune

În afară de dispunerea anatomică a receptorilor cutanați, s-a cercetat intervenția unor diverse mecanisme fiziologice. O altă explicație interesantă a reducerii durerii prin aplicațiile de rece este cea lansată de Keating și anume, limitarea sau împiedicarea producerii și eliberării substanțelor vasoactive (acetilcolină și catecolamine) de către componentele infrastructurale granulare și veziculare ale terminațiilor nervoase cutanate ale fibrelor mielinice (aplicațiile de rece în apropierea punctului de îngheț produc o reacție vasculară foarte redusă la adrenalină și noradrenalină). Alte studii au vizat influențarea reobazei și cronaxiei fibrelor nervoase. Prin înregistrări ale curbelor Intensitate/Timp (după aplicații de rece), s-a demonstrat modificarea reobazei și cronaxiei fibrelor nervoase, prin influențarea directă a proprietăților membranelor celulare nervoase, în sensul unui proces de inactivare a purtătorilor de ioni ai acestora (Trnavsky).

La aceste mecanisme trebuie adăugat și efectul de reducere evidentă a contracturii musculare patologice, produsă și întreținută de procese inflamatorii dureroase. În cadrul proceselor inflamatorii, se știe, un rol important îl joacă substanțe chimice de tipul histaminei, serotoninei, plasmokininei, acetilcolinei, prosraglandinelor și potasiul. Ori cercetări mai recente (Keatinge) au arătat că procedeele de răcire locală semnificativă duc la o blocare a reactivității receptorilor musculari la aceste substanțe chimice.

Contraindicații crioterapie 

Înainte de a încerca crioterapia, chiar ar trebui să vă consultați cu un medic. Dacă ați avut un infarct, crize de epilepsie, sunteți claustrofobi sau dacă sunteți însărcinate, nu vă este recomandată. Deși nu afectează sănătatea, s-ar putea să vă afecteze buzunarele și să nu fie ce v-ați dorit.

Este important așadar să vă sfătuiți cu medicul înaintea unei ședințe de crioterapie și să știți că studiile în ceea ce privește această terapie sunt încă la început.

  • neuropatii periferice
  • boala Raynaud
  • cardiaci, coronarieni

crioterapie terapia cu rece gheață frig

VIDEO

crioterapie terapia cu rece gheață frig