Inflamația este un răspuns biologic complex la factori nocivi, cum ar fi microorganisme patogene, factori iritanți, celule bolnave. Inflamația este un mecanism prin care organismul luptă împotriva factorilor cauzatori ai bolii, inițiind totodată procesul de vindecare. O cauză frecventă a inflamației este infecția. Răspunsul inflamator a fost descris pentru prima dată de către Paracelsus și cuprinde: tumefiere (tumefacție), febră, modificare de culoare, durere, afectare funcțională a țesutului respectiv. În condiții normale răspunsul inflamator este bine controlat de către organism, însă un răspuns inflamator exagerat poate fi în sine o cauză de boală. Exemple clasice în acest sens sunt ateroscleroza și artrita reumatoidă.
Ce se întâmplă în organism atunci când apare inflamația?
În cazul unei leziuni, vasele de sânge din jurul acesteia devin impermeabile, zona afectată înroșindu-se și devenind în același timp caldă, ca urmare a activității sanguine din acea zonă. Practic, organismul „cheamă” un număr de celule către locul afectat pentru a-l proteja.
Cele mai frecvente inflamații apar la nivelul articulațiilor din cauza bolilor reumatice, care se manifestă cel mai des prin dureri de spate sau prin îngreunarea și limitarea mișcărilor. Uneori acestea pot fi însoțite de dureri de cap, febră, o stare generală proastă și pierderea poftei de mâncare.
Trebuie să știți că inflamația nu ne face, neapărat, rău. Așa cum am spus, reprezintă un sistem de apărare, etapa în care organismul încearcă să limiteze acțiunea unor factori care îl agresionează. Chiar și așa, în cazul în care inflamația este de durată, celulele strânse în locul afectat pot dauna țesuturilor. De aceea intră în scenă medicamentele antiinflamatorii, pentru a opri răspunsul exagerat al organismului la afecțiunea împotriva căreia luptă.
În concluzie, nu trebuie să.ne fie frică de inflamații, dar trebuie să consultăm medicul când acestea apar pentru a evita posibilele complicații.
Cauze inflamație
Așa cum am menționat, inflamația este o primă etapă din cadrul unei afecțiuni. Atunci organismul declanșează sistemul de autoapărare și localizează zona afectată. Cei mai mulți tind să asocieze o inflamație cu o posibilă infecție, însă, chiar dacă în cele mai multe cazuri este așa, inflamația nu trebuie asociată neapărat cu aceasta.
Dacă este, totuși, vorba de o infecție, factorii declanșatori pot fi un microb sau un virus. În cazul în care inflamația provine de la o lovitură, arsură sau simplul contact cu o substanță chimică, nu mai vorbim de o infecție. Factorii enumerați mai sus sunt, de regulă, cei mai frecvenți însă, există și factorii alimentari, care pot duce la crearea de inflamații.
Trebuie să ținem cont de alimentele care cresc nivelul de insulină, cele care ridică valorile zahărului din sânge, toxinele din mediu sau somnul de calitate.
Lipsa acizilor grași esențiali, cum ar fi omega-3 și omega-6 pot duce la inflamații. Stresul mental duce de cele mai multe ori la dezechilibre ale sistemului imunitar și ne face mai vulnerabili, în special la bolile infecțioase. Implicit, acesta poate favoriza apariția unei inflamații.
Desigur, trebuie să avem grijă și.la microorganisme, cum ar fi virusurile sau bacteriile. Netratate pot duce la boli grave. Așadar, nu trebuie să neglijam consultațiile medicale periodice.
Evoluția unei inflamații
O inflamație se desfășoară, de cele mai multe ori, în 3 etape. Prima este cea de declanșare, în care au loc distrugeri ale structurii afectate și, în unele cazuri, afectarea funcțională. Cea de a doua se numește etape efectorie, momentul în care organismul „cheamă” un număr de celule către locul afectat pentru a-l proteja. În termeni științifici etapa efectorie este caracterizată prin eliberarea unor mediatori ai inflamației. Aceștia produc unele modificări asupra țesutului și vaselor de sânge.
După ce organismul a terminat așa zisa „luptă” cu inflamația, iar procesul de agresiune este limitat prin neutralizarea cauzei, putem spune că inflamația a intrat în ultima sa etapă, cea de vindecare. Organismul reface zona afectată cu ajutorul unor celule fibroblaste care au rolul de a sintetiza colagen. În ultima fază se reface circulația capilară, zona beneficiază de oxigen și substanțe nutritive, care au rolul de a reface țesutul afectat.
Vindecarea depinde în funcție de cât de afectată a fost zona. În cazul unei leziuni tisulare minore reparația țesutului se va face rapid. Dacă leziunile au afectat o zonă mai mare refacerea poate dura mai mult și din cauza proliferării în exces cu colagen se pot forma și cicatrici. În cazul persoanelor cu vârste înaintate vindecarea poate dura mai mult.
Simptomele inflamației
Simptomele inflamației variază în funcție de reacția acută sau cronică. Efectele inflamației pot fi rezumate prin:
- Căldură și Roșeață (eritem) sunt semne care arată că vasele de sânge s-au dilatat. Scopul organismului este ca vasele de sânge să aibă un diametru cât mai mare pentru ca, la locul ”bătăliei” să ajungă cât mai mulți ”soldați” (globulele albe sau leucocite de diferite tipuri).
- Edemul sau tumefierea zonei afectate arată că vasele de sânge au devenit mai permeabile, se poate trece mai ușor prin peretele lor. Astfel că ”soldații” – leucocitele de diferite tipuri – să poată părăsi vasele de sânge, să treacă în țesuturi și să facă ”reparații”.
- Durerea este un rezultat al iritării fibrelor nervoase cu toate aceste modificări. Dar și ea are un scop bine definit: ne atenționează să protejăm zona afectată până ce organismul reușește să facă reparațiile.
Aceste semne de inflamație se aplică numai inflamațiilor pielii. Dacă inflamația apare profund în interiorul corpului, cum ar.fi într-un organ intern, doar unele dintre semne pot fi observate. De exemplu, unele organe interne pot să.nu aibă terminații nervoase senzoriale în apropiere, astfel încât nu.va exista durere, cum ar fi în anumite tipuri de inflamații pulmonare.
Care este diferența dintre inflamația normală, cea acută și cea cronică?
Inflamația localizată și pe termen scurt nu provoacă probleme. Dar poate deveni acută dacă devine severă în scurt timp, pacientul manifestă simptome timp de câteva zile, din cauza unor probleme de sănătate ca bronșita acută, infecții la nivelul unghiilor, roșu în gat, apendicita acută, dermatita, meningita infecțioasa sau o traumă fizică. Inflamația acută este provocată de rănirea țesuturilor sau bacterii, se instalează repede, ține câteva zile și se încheie fie prin dispariția inflamației, fie prin apariția unui abces, fie prin transformarea în inflamație cronică.
Inflamația cronică este provocată de un răspuns imunitar hiperactiv, de patogeni, iritanți sau viruși care rămân în sistem, se instalează încet, durează luni sau chiar ani de zile și rezultă în cicatrizarea, îngroșarea sau chiar moartea țesutului afectat. Studiile arată că inflamația cronică poate duce la îngrășare, diabet, boli de inimă și autoimune (artrita reumatoida, lupus, deficiența tiroidă), atac cerebral și cancer. Deoarece nu se manifestă concret, poate fi depistată prin analize de sânge.
Alimente care promovează inflamația
inflamație inflamația
- grăsimile saturate – junk food-ul, alimentele prăjite, dulciurile din comerț, lactatele integrale și carnea (convențională și procesată) sunt bogate în grăsimi saturate (care cresc colesterolul „rău”/LDL și promovează inflamația la nivelul întregului organism).
- excesul de grăsime polinesaturată omega-6 – uleiurile vegetale bogate în omega-6 și sărace în omega-3 promovează inflamația (ulei de porumb, de soia, de floarea-soarelui, de șofran, de palmier, de semințe de bumbac, de susan, de alune), deci nu le consuma în exces.
- zahărul adăugat – găsit în dulciuri, băuturi carbogazoase, iaurt cu fructe, produse de patiserie, diverse sosuri, mărește glicemia și poate înrăutăți efectele grăsimilor nesănătoase.
- carbohidrații simpli – făina, pâinea, pastele și orezul alb, cerealele pentru copii cu zahăr și arome adăugate, pizza, cartofii prăjiți și chips-urile sunt carbohidrați care și-au pierdut aproape toată valoarea nutrițională în procesul de producție.
- îndulcitorii artificiali și aditivii – coloranții artificiali, emulsifianții, potențiatorii de gust sau de aromă, aditivii chimici, conservanții și alimentele care se laudă că sunt sărace în zahăr sau nu conțin calorii sunt un semnal de alarmă pe orice etichetă.
Alimente care reduc inflamațiile
inflamație inflamația
- fructe și legume: Alegeți o varietate de fructe și legume, de toate culorile. Alimentele cu frunze verzi bogate în vitamina K, precum spanacul și varza kale, reduc inflamația, la fel ca broccoli și varza. Fructele conțin pigmenți care le dau culoarea specifică (fructe precum cireșele, zmeura și murele) – pigment care ajută, de asemenea, la combaterea inflamației.
- cereale integrale: Făina de ovăz, orez brun, pâine integrală de grâu și alte cereale integrale tind să fie bogate în fibre, iar fibrele pot ajuta și la inflamație.
- leguminoase: Leguminoasele sunt bogate în fibre, și conțin o cantitate crescută de antioxidanți și alte substanțe antiinflamatoare.
- fructe oleaginoase: Fructele oleaginoase conțin un tip sănătos de grăsime care ajută la oprirea inflamației. (Uleiul de măsline și avocado sunt, de asemenea, surse bune). Încercați, însă, să nu consumați în exces.
- pește: Peștele trebuie să se regăsească în farfuriile noastre cel puțin de 2 ori pe săptămână. Somonul, tonul și sardinele au o cantitate crescută de acizi grași omega-3, care combat inflamația.
- ierburi și condimente: Acestea adaugă antioxidanți (pe lângă aromă) în mâncarea noastră. Turmericul, care se găsește în pulberea de curry, conține o substanță puternică numită curcumină. De asemenea, usturoiul limitează capacitatea organismului de a stimula inflamația.
Tratament pentru inflamații
inflamație inflamația
- Alimentație antiinflamatoare
- Comprese cu gheață
- Medicamente antiinflamatoare
De reținut
1. Inflamația este o reacție de apărare a organismului față de orice stimul care poate provoca leziuni.
2. Scopul reacției este repararea leziunii și eliminarea cauzei (de exemplu: bacterii, virusuri, paraziți, diferite leziuni ale țesuturilor).
3. Inflamația acută se manifestă sub forma unei reacții locale (adică la locul unde ”agresorul” ia contact cu organismul). Reacția locală o constatăm când apar: căldură, roșeață, edem, durere.
4. Simultan apare și o reacție inflamatorie generalizată care se traduce prin: somnolență, febră, modificări ale unor analize de sânge, scădere în greutate, etc.
5. Scopul acestor reacții este procesul de vindecare și obținerea unei cicatrici.
6. Când lucrurile nu se desfășoară ”ca la carte” apare inflamația cronică sau, mai grav, septicemia (atunci când inflamația a fost declanșată de o infecție).
