Claudicația intermitentă / durerea în picioare sau în gambe la mers este o afecțiune medicală caracterizată prin durere și disconfort la nivelul membrelor inferioare, care apare în special în timpul activităților fizice și dispare în repaus. Această condiție este adesea un semn al unei probleme subiacente mai grave, cum ar.fi boala arterială periferică. În acest articol, vom explora cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru claudicația intermitentă.
Este claudicația intermitentă un simptom îngrijorător?
Deși durerea în picioare sau gambe la mers poate să apară în cadrul multor boli cum ar fi afecțiunile coloanei, afecțiunile ortopedice, reumatice, anemia. Aceasta poate reprezenta semnalul de alarmă al arteriopatiei periferice (arteritei), afecțiune care presupune îngustarea vaselor periferice și care, în fazele avansate, poate duce la pierderea piciorului. Astfel, claudicația intermitentă este considerată în general un semn îngrijorător de ateroscleroză la nivelul sistemului cardiovascular și.se asociază cu.un risc crescut de accident vascular cerebral sau de infarct miocardic acut.
Cauzele claudicației intermitente
Claudicația intermitentă este, în general, cauzată de.o reducere a fluxului de sânge către mușchii membrelor inferioare. Acest lucru se datorează de obicei acumulării de plăci de aterom în arterele care alimentează picioarele cu sânge. Principala cauză a acestor plăci este ateroscleroza, o boală arterială în care arterele devin îngustate și rigidizate de depozite de grăsime și colesterol. Alte cauze pot include inflamația arterială și tulburările vasculare.
Ce poate să ascundă durerea în picioare (gambe) la mers?
Durerea în gambe la mers (claudicația intermitentă) din boala ischemică periferică, (arteriopatia periferică sau arterita) apare atunci atunci când arterele periferice (arterele care irigă membrele inferioare cu sânge) sunt strâmtorate (îngustate) datorită depunerilor de grăsimi ca urmare a procesului de ateroscleroză care vor reduce debitul sangvin la acel nivel.
Durerea în gambe poate să apară și.în cadrul altor boli cum ar.fi afecțiunile coloanei, afecțiunile ortopedice, reumatice, anemia, și.în toate situațiile în care efortul care se solicită din partea membrelor inferioare este peste capacitățile pe care acestea le.au sau în situațiile în care are nevoie de mai mult oxigen decât în condiții normale.
Claudicația este frecvent un simptom al arteriopatiei periferice, afecțiune care presupune îngustarea vaselor periferice, aceasta resimțindu-se mai ales la efort în stadiile incipiente. Îngustarea vaselor se datorează în principal aterosclerozei, iar principalii factori de risc pentru dezvoltarea acestei maladii sunt: fumatul, colesterolul crescut, hipertensiunea arterială, obezitatea, diabetul zaharat, insuficiența renală cronică, vârsta peste 70 ani, istoric familial de ateroscleroză, boala arterială periferică sau claudicație.
Arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare sau superioare sau boala arterială periferică reprezintă o afecțiune a vaselor de sânge ce irigă picioarele sau brațele, ce se manifestă prin dureri intermitente sau crampe, mai ales în timpul exercițiului fizic, la nivelul mușchilor membrelor. Atunci când se produce ocluzia (astuparea) unui vas de sânge apare ischemia acută a membrului respectiv, o urgență chirurgicală care, netratată la timp, se poate solda cu pierderea membrului respectiv.
Diagnostic claudicație intermitentă
Claudicația poate fi subdiagnosticată pentru că multe persoane consideră durerea de acest tip ca firească odată cu înaintarea în vârstă, unii reducându-și chiar nivelul de activitate pentru a evita durerea. Dacă aveți dureri la nivelul membrelor inferioare, trebuie să.vă adresați unui medic cardiolog sau unui chirurg vascular care poate stabili dacă aceste dureri sunt de cauza ischemică sau nu.
Diagnosticul de claudicație și de arteriopatie periferică începe cu.un consult cardiologic amănunțit cu revederea simptomelor, examenul fizic local cu evaluarea tulburărilor de tip trofic și teste pentru evaluarea fluxului sangvin.
Cele mai comune teste clinice folosite pentru diagnosticul claudicației includ:
Indexul gleznă-braț care compară tensiunea arterială la nivelul brațelor și picioarelor. Măsurarea segmentară a tensiunii arteriale presupune o serie de măsurători la diferite niveluri de la nivelul brațelor și picioarelor care ajută la determinarea dimensiunii și localizării afecțării arteriale.
Ecografia Doppler arterială periferică furnizează informații legate de viteza de curgere a sângelui la nivelul vaselor periferice și permite evaluarea severității leziunilor aterosclerotice (procentul de stenoză realizat de placa de aterom, existența ocluziilor la nivelul arterelor periferice etc). Dacă ecografia Doppler arterială periferică evidențiază stenoze la nivelul patului arterial, uneori, pentru completarea diagnosticului, poate fi necesară rezonanța magnetică, angioCT-ul periferic sau arteriografia periferică pentru vizualizarea vaselor de sânge îngustate.
Testul de efort pe covor rulant este recomandat la pacienții cu claudicație intermitentă pentru a determina distanța maximă pe care pacientul poate sa o parcurgă sau intensitatea efortului la care apare durerea.
Deoarece frecvent pacienții cu arterită asociază afectare ischemică cardiacă (cardiopatie ischemică) este necesară excluderea acesteia prin investigații specifice.
Electrocardiograma de repaus poate să releve modificări de fază terminală specifice cardiopatiei ischemice sau o tulburare de ritm care poate provoca o ischemie acută embolică datorită faptului că predispune la formarea de cheaguri la nivelul cavităților cardiace. Ecocardiografia poate descoperi tulburări de contractilitate, fracție de ejecție redusă (adică reducerea performanței cardiace), disfuncție diastolică (tulburare de relaxare) dar deseori la pacienții cu boala cardiacă ischemică ecocardiografia poate să fie normală.
Monitorizarea ambulatorie (Holter) EKG pe 12 canale pe 24 sau 48 de ore va înregistra electrocardiograma atunci când sunțeți pus să vă desfășurați activitatea zilnică obișnuită și.va sesiza dacă apar modificări. Dacă testul de efort sau monitorizarea Holter EKG pe 12 canale ridică suspiciunea unei boli coronariene, atunci sunt necesare investigații mai amănunțite, cum este angioCT–ul coronarian sau angiografia coronariană (coronarografia).
Simptomele claudicației intermitente / durerilor de gambe
Simptomele claudicației intermitente pot varia în funcție de severitatea afecțiunii, dar cele mai frecvente includ:
- Durere la nivelul membrelor inferioare: Durerea este adesea descrisă ca o senzație de strângere sau arsură în mușchi, care apare în timpul activităților fizice, cum ar.fi mersul pe jos sau urcarea scărilor. Durerea se ameliorează de obicei în câteva minute după ce.se întrerupe activitatea.
- Slăbiciune sau oboseală musculară: Pe măsură ce fluxul de sânge este redus către mușchii membrelor inferioare, aceștia pot deveni slăbiți și obosiți mai repede decât de obicei.
- Ameliorarea simptomelor în repaus: Durerea sau disconfortul se reduc semnificativ sau dispar complet când persoana se odihnește sau încetează activitatea care a declanșat simptomele.
- Senzație de amorțeală sau furnicături: Uneori, persoanele cu claudicație intermitentă pot simți senzații de amorțeală sau furnicături în picioarele afectate.
- Schimbări ale culorii pielii: Pielea de.la nivelul membrelor inferioare poate deveni palidă sau poate căpăta o nuanță albastră atunci când fluxul de sânge este redus. După perioadele de repaus, culoarea pielii revine la normal.
Tratamentul claudicației intermitente / durerii de gambe
Managementul și tratamentul claudicației intermitente sunt esențiale pentru a preveni complicații grave, cum ar.fi ulcerul piciorului sau gangrena. Iată câteva opțiuni de tratament:
- Modificări ale stilului de viață: Schimbările în dieta și nivelul de activitate pot ajuta la îmbunătățirea circulației sanguine. Renunțarea la fumat și menținerea unei greutăți sănătoase sunt, de asemenea, importante.
- Medicamente: Medicamentele pot fi prescrise pentru a controla factorii de risc, cum ar.fi nivelul ridicat de colesterol sau tensiunea arterială crescută. De asemenea, medicamentele antiplachetare pot ajuta la prevenirea formării cheagurilor de sânge.
- Terapie fizică: Terapia fizică poate ajuta la îmbunătățirea circulației și a funcției musculare în picioare.
- Angioplastie și stenturi: În cazuri mai severe, proceduri precum angioplastia și implantarea de stenturi pot fi utilizate pentru a debloca arterele îngustate.
- Chirurgie de bypass arterial: Dacă arterele sunt grav afectate, chirurgia de bypass arterial poate fi necesară pentru a furniza un flux de sânge corespunzător picioarelor.
Concluzie
Claudicația intermitentă poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții și poate fi.un semn al unor probleme arteriale grave. Este important ca persoanele cu simptome să caute îngrijire medicală pentru a identifica și trata cauza subiacentă. Prin modificări ale stilului de viață și tratamente adecvate, mulți pacienți pot experimenta ameliorări semnificative și pot preveni complicații ulterioare. Un diagnostic și tratament timpurii sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a claudicației intermitente.
