Fractura de acromion se produce în urma unui traumatism violent care acţionează direct asupra umărului. În această situaţie un examen neurologic atent este foarte important deoarece un impact cu o asemenea magnitudine poate produce avulsia rădăcinilor plexului brahial.
Mecanisme de producere fractură de acromion
Fractura de acromion apare cel mai frecvent în urma traumatismelor directe asupra umărului. Accidentele rutiere, căderile pe umăr sau loviturile directe sunt principalele cauze. De asemenea, fractura poate surveni indirect, prin contracția violentă a mușchiului deltoid, mai ales în contextul unor traumatisme de mare energie.
În unele cazuri, fractura de acromion este asociată cu alte leziuni ale centurii scapulare, cum ar fi fracturile de claviculă, scapulă sau luxațiile acromioclaviculare. Fracturile de stres ale acromionului pot apărea rar, în special la sportivi sau la pacienți cu osteoporoză, ca urmare a solicitărilor repetitive.
Dacă se suspicionează o astfel de leziune este necesară evaluarea ei printr-o artrografie cu substanţă de contrast sau prin RMN. Linia de fractură este localizată la baza acromionului (cel mai frecvent), dar poate fi localizată şi la nivelul corpului sau vârfului său.
Din punct de vedere clinic umărul este aplatizat, dureros cu tumefiere, echimoză şi sensibilitate locală. La palpare se poate constata sensibilitate dureroasă în punct fix şi întreruperea continuităţii osoase acromiale. Abducţia braţului este foarte dureroasă, iar mişcările umărului sunt limitate.
Manifestări clinice
Pacienții cu fractură de acromion prezintă, de obicei, durere localizată la nivelul părții superioare a umărului, agravată de mișcare. Durerea poate iradia spre gât sau braț și este frecvent însoțită de edem și sensibilitate locală.
Mobilitatea umărului este limitată, în special în mișcările de abducție și flexie. În cazurile mai severe, poate apărea deformare locală sau crepitații osoase la palpare. Examinarea clinică trebuie realizată cu prudență, deoarece mobilizarea excesivă poate agrava leziunea sau poate produce durere intensă.
Diagnostic fractură de acromion
Diagnosticul este confirmat printr-o imagine radiologică antero-posterioară şi una axilară. Diagnosticul diferenţial se impune cu lipsa de consolidare a epifizei acromiale („os acromial”). Când avem dubii este necesară examinarea radiologică a ambilor umeri întrucât „osul acromial” este prezent în 60% din cazuri. De asemenea, se impune şi o distincţie între osul acromial şi o fractură veche de acromion, neconsolidată.
Tomografia computerizată (CT) oferă informații detaliate despre linia de fractură, gradul de deplasare și relația fragmentelor cu spațiul subacromial. Rezonanța magnetică (RMN) este utilă în evaluarea leziunilor asociate ale părților moi, precum coafa rotatorilor sau bursa subacromială.
Tratament fractură de acromion
Tratamentul fracturilor de acromion fără deplasare constă într-o imobilizare în bandaj toracic Desault 2-3 săptămâni şi o medicaţie antialgică simptomatică. După suprimarea imobilizării se vor începe exerciţiile de mobilizare activă ale umărului pentru a evita fenomenele de periartită scapulo-humerală.
Fractura de acromion cu deplasare necesită uneori fixare internă cu broşe Kirschner, şuruburi AO sau sârmă pentru a evita impingementul în spaţiul subacromial sau deranjamentul articulaţiei acromio-claviculare.
Dacă acromionul a fost fracturat în cursul luxaţiei superioare a umărului se produce o leziune extinsă a coafei rotatorilor care trebuie reparată chirurgical. Leziunea trebuie suspectată dacă fragmentul acromial este deplasat mult în sus şi distanţa acromio-humerală este mărită.
Acromiectomia trebuie să fie evitată deoarece produce slăbirea deltoidului care este dezastruoasă pentru funcţia umărului.
Recuperare și prognostic
Recuperarea după o fractură de acromion necesită un program bine structurat de reabilitare. Inițial, se urmărește controlul durerii și menținerea mobilității pasive. Ulterior, exercițiile active și de întărire musculară sunt introduse progresiv, cu accent pe mușchiul deltoid și coafa rotatorilor.
Prognosticul este, în general, favorabil în cazul fracturilor tratate corespunzător. Totuși, pot apărea complicații precum durerea cronică, limitarea mobilității, impingementul subacromial sau artroza umărului. Diagnosticul precoce și respectarea programului de recuperare sunt factori esențiali pentru obținerea unui rezultat funcțional bun.
