Electrostimularea – Stimularea electrică neuromusculară (NMES) se realizează prin aplicarea unui curent electric pulsatil, pe grupele musculare deficiente cu scopul creşterii performanţelor.
Promovarea contracţiei are ca efect: creşterea forţei musculare (strenghtening) şi în consecinţă îmbunătăţirea amplitudinii de mişcare, prevenirea atrofiei, relaxarea musculară. Aşadar, în numeroase stări patologice pentru recuperare funcţiei mioarticulare este necesar training-ul contracţiei musculare.
Electrostimularea se aplică cu următoarele scopuri
electrostimulare stimulare electrică neuromusculară nmes ems
- antialgic;
- de stimulare a contracţiei musculare (excitomotor/striomotor);
- de inducere a unor modificări fizico-chimice.
Categorii NMES
NMES are obiective şi aspecte diferite în funcţie de cele două situaţii ale muşchiului, denervat sau inervat. În consecinţă se cunosc şi următoarele categorii de NMES:
- TES (Therapeutical electrical stimulation) / stimulare electrică terapeutică;
- NMS (Neuromodulatory stimulation) / stimulare neuromodulatorie;
- FES (functional electrical stimulation) / stimularea electrică funcţională.
Modalități de aplicare electrostimulare
În practică, curentul electric este utilizat şi pentru capacitatea sa de a stimula contracţia musculară şi în acest sens se cunosc mai multe modalităţi:
- directă la suprafaţa pielii – în acest caz se utilizează un curent cu impulsuri sau interferenţial care se aplică pe tegumentul supraiacent muşchiul ce trebuie stimulat;
- directă pe ţesuturile profunde cu ajutorul curentului interferenţial;
- indirect, prin intermediul nervului, mai precis la nivelul plăcii motorii, aplicaţia fiind făcută pe punctul motor.
Aşezarea electrozilor se face:
- monopolar, electrodul activ pe ţesutul ţintă;
- bipolar, ambii electrozi se dispun pe zona de tratat;
- cvadrupolar, cei patru poli sunt aplicaţi în cruce.
Şedinţa de electrostimulare este precedată de aplicaţii fizice cu efect vasodilatator (diatermie, curent galvanic, etc) ceea ce sporeşte conductibilitatea straturilor superficiale şi profunde.
În stimularea monopolară se utilizează un electrod mic cu suprafaţa de 1 cm2 (electrod punctiform) care se aşază pe punctul motor. Dacă se foloseşte un curent polarizat electrodul activ este negativ, iar cel indiferent (pozitiv) se dispune la distanţă, de preferinţă pe traiectul nervului.
Stimularea indirectă, pe trunchiul nervos conduce obişnuit la stimularea unui grup muscular. In acest caz electrodul activ de 1cm2 se aşază pe emergenţa cutanată a nervului (de ex: la nivelul colului peroneului, pentru sciaticul popliteu extern).
Stimularea electrică neuromusculară (NMES) urmăreşte
electrostimularea stimulare electrică neuromusculară nmes ems
- creşterea performanţelor musculare (forţa şi anduranţa);
- combaterea spasticităţii;
- îmbunătăţirea funcţională a unui segment sau a unei regiuni.
Domeniile în care NMES şi-a dovedit potenţialul sunt neurologic, reumatologic, posttraumatic, ortopedic şi urologic (incontinenţa urinară) etc.
Indicaţii electrostimulare – stimulare electrică neuromusculară (NMES)
electrostimulare stimulare electrică neuromusculară nmes ems
- reactivarea musculaturii deficiente funcţional dar inervate, când se urmăreşe creşterea forţei musculare;
- reactivarea musclaturii denervate; inducerea contracţiei în acest caz duce la menţinerea parametrilor morfofuncţionali;
- menţinerea şi creşterea ROM (Range of motion – amplitudinea de mişcare la nivelul articulaţiei), dat fiind caracterul repetitiv al activităţii;
- creşterea metabolismului prin îmbogăţirea fitness-ului aerobic;
- îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul muşchiului stimulat.
Obiective electrostimulare – stimulare electrică neuromusculară (NMES)
a. Stimularea contracției musculaturii striate normal inervate – Procedura are indicaţie pentru grupele musculare deficiente, din vecinatatea articulaţiilor afectate (posttraumatic, după imobilizări prelungite, post artrite, post artroze) sau în cazul musculaturii abdominale hipotone şi în incontinenţa sfincteriană vezicală/anală, etc;
b. Stimularea contracției musculaturii parțial sau total denervate – În acest caz formele utilizate sunt:
– curenţii progresivi Lapique, cu durata impulsului între 100 -1000 ms şi frecvenţa 1-10 impulsuri/sec;
– curenţii cu impulsuri trapezoidale;
– curenţii triunghiulari cu frontul ascendent cu creştere progresivă;
– curenţii exponenţiali, ce au propietatea de a stimula selectiv structurile musculare denervate.
Acest tip de electrostimularea neuromusculară se realizează cu metoda bipolară sau monopolară.
c. Stimularea contracției musculaturii spastice – În pareze şi paralizii spastice, post traumatisme la naştere, cerebrale sau medulare, scleroza multiplă, boala Parkinson. Contraindicaţiile sunt legate în special de scleroza laterală amiotrofică;
d. Stimularea electrică funcțională (SEF) sau FES (Functional electrical stimulation) – Prima indicaţie o reprezintă populaţia bolnavilor neurologici unde avem mai multe obiective:
– la hemiplegici se poate ţinti rezolvarea punctuală a unei anume probleme (de exemplu: combaterea subluxaţiei inferioare a umărului, fenomen prezent la peste 80% din pacienţi), sau se doreşte redeşteptarea activităţii musculare sau recondiţionarea activităţii motrice voluntare în teritoriile paralizate.
– la paraplegicii cu leziuni medulare D3-D12 se pot utiliza sisteme de stimulare motrică a membrelor inferioare pentru verticalizare (de exemplu: contracţia simultană a celor doi muşchi cvadriceps) şi mers (de exemplu: recrutarea simultană a cvadricepsului membrului de sprijin şi a flexorilor de la nivelui membrului opus);
e. Stimularea contracției musculaturii netede – Se realizează prin aplicarea de impulsuri exponenţiale (impulsuri unice sau trenuri de impulsuri) cu durată mare, pauză mare şi frecvenţă mică (un impuls la 1-4 sec.).
Tehnică de lucru electrostimulare
Bolnavul va ocupa o poziţie confortabilă care îi permite aşezarea segmentului afectat într-un plan ce exclude influenţa gravitaţiei. Totodată el este sfătuit să urmărească segmentul tratat, mai ales mişcarea pe care o va executa muşchiul stimulat.
Pentru denervările totale se foloseşte numai tehnica bipolară care face ca stimulul să traverseze mai multe fibre musculare. Cei doi electrozi se aplică pe extremităţile muşchilului afectat, electrodul negativ distal, iar cel pozitiv proximal. In cazul denervării totale punctul motor este nedetectabil.
Metoda monopolară cu electrodul negativ pe punctul motor al muşchiului, iar electrodul indiferent pe extremitatea proximală a muşchiului se utilizează în cazul denervărilor parţiale.
Eficacitatea electroneurostimulării depinde de respectarea unor timpi. Astfel, pentru început se stabileşte polaritatea la care răspunde muşchiul. Dacă nu obţinem răspuns se stimulează punctul motor cu electrodul negativ. Dacă şi în această situaţie nu obţinem răspuns se inversează polaritatea.
