Gonartroză Artroză Genunchi

Odată cu înaintarea în vârstă articulațiile corpului se uzează. Începem să avem dificultate la urcatul și coborâtul scărilor și de fiecare dată când încercăm să facem o flexie a genunchiului apare o durere sâcâitoare, care nu ne dă pace nici după folosirea antiinflamatoarelor. Aceste semne indică o gonartroză (artroza genunchiului), o afecțiune cronică.

Ce este gonartroza?

Gonartroza (artroza genunchiului) este o afecțiune cronică a genunchiului, invalidantă, cu evoluție progresivă.prin care cartilajul articular se degradează progresiv cu apariția durerii și limitarea mobilității. Gonartroza este o problemă de sănătate importantă ce afectează peste 60% dintre persoanele trecute de 65 de ani. Netratată, poate produce dezaxări ale membrelor inferioare și chiar invaliditate. 

Gonartroza Artroza Genunchiului Artroză Genunchi

Cauzele apariției gonartrozei

Factorii principali ce duc la apariția gonartrozei sunt vârsta înaintată și anumite boli inflamatorii, însă aceasta poate fi cauzată și de: 

  • Factorii genetici – apare la persoanele în a căror familie există predispoziție;
  • Vârstă și sex – riscul de a dezvolta gonartroză crește proporțional.cu vârsta și deși este mai frecventă la femei, gonartroza debutează la bărbați datorită suprasolicitării articulațiilor;
  • Traumatisme nevindecate – o fractură la nivelul genunchiului afectează cartilajul articular și crește riscul de apariție al gonartrozei;
  • Obezitate – datorită surplusului de greutate, genunchiul este supus unui “stres” mai mare, iar cartilajul articular se va degrada mai rapid;
  • Traumatisme articulare – fracturi de condil femural și/sau a platoului tibial sau a rotulei cu dereglarea congruenței articulare;
  • Leziuni meniscale sau ligamentare – meniscectomiile totale (deschise – clasice)
  • Lipsa meniscului intern și/sau leziunea fasciculului postero-lateral al ligamentului încrucișat anterior duc la dezaxarea în varus (genu varum) cu devierea axului mecanic a membrului pelvin spre medial în articulația genunchiului cu supraîncărcarea compartimentului articular intern prin depășirea rezistenței cartilajului hialinic (condil femural intern și platou tibial intern) cu degenerarea lui – distrucția și implicarea în procesul patologic a întregii articulații femuro-tibiale;
  • Dezaxarea în valgus (genu valgum) provoacă supraîncărcarea compartimentului lateral al articulației genunchiului cu aceleași procese patologice de distrucție a cartilajului articular (genu valgum este întâlnit mai frecvent la femei din cauza diametrului mărit al bazinului – entitate anatomică necesară procesului de naștere a copilului – din care rezultă mărirea în valg a axului anatomic femural);
  • Dezaxarea în flex a genunchiului (genu flexum) – supraîncărcarea compartimentului anterior (femuro-patelar) ce favorizează mai întâi dezvoltarea artozei femuro-patelare și apoi a întregii articulații a genunchiului;
  • Alte cauze: instabilitățile rotulei care conduc în timp la artroza patelo-femurală; supraîncarcarea statică și/sau dinamică cauzată de patologiile din apropierea genunchiului (displazia congenitală de șold, coxa valga, coxa vara, artroze de șold, inegalitatea membrelor pelvine – cu interliniu articular diferit). artroză genunchi

Simptome gonartroză

Durerea de genunchi este principalul simptom al bolii. Aceasta poate să iradieze la nivelul coapsei, dar și la nivelul gambei. Durerea apare de obicei dimineața sau în urma unei perioade mai.lungi de inactivitate. Durerea devine cronică, dar nu constantă ca intensitate, intensificându-se brusc în momentele când articulația este suprasolicitată – de exemplu la urcarea sau coborârea scărilor. Totodată, durerea devine meteodependentă, manifestându-se cu precădere în perioadele reci din an sau la schimbări meteorologice bruște. Modificările intra-articulare se răsfrâng asupra.întregului complex musculo-ligamentar al genunchiului. Apar astfel hipotrofii musculare și instabilitate articulară, care, în stadii avansate, pot fi factori ce cresc frecvența căderilor de la același nivel și implicit a riscului de producere a fracturilor. Durerea se asociază în timp cu cracmente (trosnit) în genunchi, tumefacții repetate ale genunchiului, blocaj articular și deformare vizibilă clinic.

Simptome ce pot anunța apariția gonartrozei sunt:

• Trosnetul – atunci când este solicitat, genunchiul va trosni;
• Rigiditatea – netratată, gonartroza duce la umflarea și rigiditatea genunchiului, scăzându-i mobilitatea;
• Șchiopătatul – apare datorită rigidității și durerii ca mijloc de protecție a genunchiului;

Stadiile gonartrozei

Gonartroza se manifestă în special prin durere la nivelul genunchiului, în faza incipientă după perioadele de repaos sau somn, pe măsura ce boala avansează, durerea devine permanentă. În stadiile avansate ale bolii, majoritatea pacienților.vor observa inflamații la nivelul genunchiului, rigiditatea articulației, mersul șchiopătat și în ultima fază, se poate observa.o deformare a axului piciorului.

• Stadiul 1 – modificări articulare minime, durere minimă sau moderată, rigiditate după perioadele de repaus, inflamație la nivelul genunchiului.
• Stadiul 2 – simptome minime sau moderate, însoțite de durere permanentă la nivelul genunchiului, de durată medie, rigiditate articulară matinală pronunțată, inflamație locală, articulație îngustată la examinare radiologică.
• Stadiul 3 – simptome moderate, cu durere permanentă intraarticulară de intensitate medie, dar cu perioade de accentuare, apar zgomote articulare la efort, rigiditate articulară matinală și după perioadele de repaus durerea se accentuează. Radiologic se observă degradarea meniscului, modificarea axului biomecanic al membrului.
• Stadiul 4 – durere intensă, în special pe timpul nopții, care nu cedează la antiinflamatoare. Durerile se intensifică la schimbarea condițiilor meteo, la examinare radiologică se observă apariția osteofitelor (ciocurilor), degradarea capetelor osoase.

Diagnosticul gonatrozei

Pentru diagnosticarea gonartrozei medicul ortoped va efectua un examen clinic complet, evaluând mobilitatea genunchiului și axarea membrului inferior. Pentru confirmarea diagnosticului medicul va solicita efectuarea.unei radiografii a genunchiului pentru a vedea dacă există modificări ale articulației sau dacă există malformații congenitale. 

Singurele metode de diagnosticare a gonartrozei sunt examenul clinic, însoțit de radiografia genunchiului. Testele de laborator nu pot identifica prezența gonartrozei, dar.pot fi utilizate pentru a exclude alte probleme, cum ar fi infecția sau guta care pot provoca de asemenea dureri de genunchi.

Investigații radioimagistice și de laborator pentru gonartroză

Modificările degenerative ale articulației genunchiului sunt în mod normal diagnosticate pe baza radiografiei. Prezența osteofitelor (excrescențe osoase care se formează de-a lungul marginilor articulațiilor) este criteriul principal de diagnostic al gonartrozei. Osteofitele irită țesuturile adiacente, provocând inflamații.

Prin imagini radiologice ale articulației genunchiului afectat de procesul degenerativ, se poate observa stenoza suprafețelor articulare, precum și prezența.corpurilor libere intraarticulare și deformarea axei articulare. Diagnosticul primar se face prin inspecție, palparea articulației, schimbarea direcției oaselor, mobilitatea articulațiilor plumerice.

Cercetările de laborator se efectuează pe teste comune de sânge și urină: determinarea ratei de sedimentare a eritrocitelor, a fibrinogenului, a ureei și a altor parametri biochimici și scanarea cu ultrasunete a articulației genunchiului. Cele mai informative sunt examinările cu raze X și imagistică prin rezonanță magnetică. Numai după aceea medicul tratează boala.

Examinarea imagistică prin RMN sau CT pentru diagnosticarea gonartrozei

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) oferă un instrument.sensibil pentru examinarea tuturor structurilor implicate în procesul de gonartroză. În timp ce o mare parte din literatura RMN s-a concentrat anterior asupra cartilajului, există cercetări avansate privind evaluarea întregului organ și includ caracteristici precum sinovita, edemul măduvei osoase și patologia meniscală și ligamentară.

Examinarea imagistică cu ultrasunete pentru diagnosticarea gonartrozei

Examinarea cu ultrasunete este o tehnică eficientă, care poate fi efectuată în camera de examinare minimizând disconfortul pacientului. Această metodă facilitează examinarea repetată a tuturor articulațiilor periferice. Capacitatea imagistică în timp real a ultrasunetelor, nu numai că permite evaluarea dinamică a articulațiilor, dar oferă de asemenea un aspect dimensional care nu este atins prin tehnici statice de radiologie.

Tratament pentru gonartroză

Gonartroza nu se vindecă de la sine. De aceea este important ca pacientul să se prezinte la medicul ortoped, odată cu apariția primului simptom al gonartrozei. Tratamentul aplicat în primele faze de dezvoltare ale bolii, crește șansele ca articulația să își păstreze integritatea și funcționalitatea pentru ani de zile.

Tratamentul nechirurgical

gonartroza gonartroză artroza genunchi
  • Profilactic – Este extrem de important să prevenim apariția gonartozei, în special prin menținerea unui stil de viață sănătos și a unei greutăți ideale, încă din perioada tinereții. Exercițiile fizice îmbunătățesc mobilitatea articulară și previn atrofia musculaturii periarticulare. Mersul la bazinul de înot este sănătos atât pentru corp cât și pentru minte și poate preveni apariția bolii. Atenție însă la modul de efectuare a exercițiilor, care trebuie făcute corect și cu moderație.
  • Kinetoterapia – Un kinetoterapeut poate ajuta pacientul la stabilirea unui program de exerciții, de stretching și de tonifiere a musculaturii coapsei, ce scade uzura cartilajului articular și poate contribui la o.mai bună mobilitate și stabilitate a genunchiului;
  • Scăderea în greutate – Pentru fiecare kg adăugat la greutatea corpului, genunchiul resimte 3 kg de presiune în plus. Crescând greutatea corpului cu 5 kg, presiunea pe genunchi crește cu 15 kg, astfel crescând și șansele de a dezvolta gonartroză. 
  • Lubrifiere injectabilăAcidul hialuronic este un component natural al lichidului sinovial din genunchi. Acest lichid lubrifiază articulația, facilitând o mișcare fluidă, fără frecarea oaselor și acționează ca un absorbant al șocurilor transmise la nivelul genunchiului. În formele avansate de artroză, lichidul sinovial se găsește în volum redus. 
  • Infiltrații cu PRP – Este vorba despre o injectare cu plasmă îmbogățită cu trombocite. Această plasmă este obținută prin centrifugarea sângelui propriu recoltat în prealabil de o asistentă medicală. Din studiile făcute până acum, aceste infiltrații cu PRP sunt mult mai eficiente decât infiltrațiile cu acid hialuronic.
  • Schimbarea activităților – În timp ce exercițiile fizice sunt benefice pentru tratarea gonartrozei, unele tipuri de activități și exerciții pot agrava boala. Sporturile de impact și alergarea trebuie evitate și găsite alternative. Spre exemplu alergarea (jogging) poate fi înlocuită cu înotul sau ciclismul, acestea fiind activități care solicită mai puțin genunchiul. Inactivitatea este dăunătoare și poate duce și la alte probleme de sănătate.
  • Medicamentele – Pentru tratarea gonartrozei se pot folosi: antiinflamatoare nesteroidiene și antialgice pentru a reduce inflamația de la nivelul genunchiului, glucozamina și sulfatul de condroitină sau infiltrații intraarticulare cu acid hialuronic sau PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite);

Stațiuni balneoclimaterice recomandate pentru tratarea gonartrozei:

Pentru a preveni sau trata gonartroza se recomandă tratament în stațiuni balneoclimaterice cu oligominerale, iodurate sau sulfuroase. Pentru a beneficia de aceste tratamente și pentru a scăpa parțial sau total de durere, dar și pentru a corecta mersul, pacienții pot vizita următoarele stațiuni din România:

  • Ape sulfuroase: Herculane, Pucioasa
  • Ape cu oligominerale: Geoagiu, Felix
  • Ape iodurate: Govora, Bazna
  • Ape sărate clorurate: Ocna Sibiului, Amara, Lacul Sărat 

Tratamentul chirurgical

Atunci când gonartroza nu răspunde la tratamentul nechirurgical sau se prezintă într-un stadiu avansat, va trebui luată în considerare intervenția chirurgicală. În funcție de stadiul bolii și de leziunile existente la nivelul cartilajului articular, aceasta poate fi de mai multe feluri:

Artroplastia totală de genunchi

Este intervenția chirurgicală sigură și eficientă pentru eliminarea durerii, corectarea deformării piciorului și care facilitează reluarea activităților obișnuite. Artroplastia de genunchi poate fi denumită mai corect „refacerea suprafeței” genunchiului deoarece doar suprafața oaselor este în realitate înlocuită. Artroplastia totală de genunchi implică patru etape de bază:

  • Pregătirea osului – suprafețele deteriorate ale cartilajului articular de la capătul femurului și tibiei sunt îndepărtate, împreună cu o mică parte din osul de dedesubt;
  • Aplicarea implantului (de metal) – cartilajul și osul îndepărtate sunt înlocuite cu elemente de metal care recreează suprafața articulației. Aceste elemente metalice de cele mai multe ori se cimentează în os;
  • Refacerea suprafeței rotulei – suprafața articulară a rotulei este tăiată și refăcută cu ajutorul unei componente din polietilenă. În funcție de particularitatea cazului, suprafața rotulei poate sau nu fi refăcută;
  • Inserarea unui distanțier – un distanțier de polietilenă (plastic) este înserat între componentele metalice pentru a asigura o suprafață lină de alunecare;

În funcție de numărul de compartimente înlocuite și de gradul de libertate de mișcare a componentelor, se pot deosebi:

  1. Proteze unicompartimentale
  2. Proteze bicompartimentale
  3. Proteze tricompartimentale

Protezele de genunchi se pot fixa cu ajutorul cimentului acrilic sau pot fi necimentate

  1. Proteze unicompartimentale – sunt formate dintr-o piesă femurală metalică asemănătoare condilului femural care se articulează cu un platou de polietilenă tibial. Indicația acestei proteze este reprezentată de modificările artrozice grave, strict limitate la unul din compartimentele articulației femuro-tibiale (medial sau lateral).
  2. Proteze bicompartimentale – au fost utilizate pentru articulația femuro-tibială, fiind depășite de protezele tricompartimentale.
  3. Proteze tricompartimentale – reprezintă protezele cele mai utilizate astăzi. În funcție de tipul de legătură metalică dintre piese, ele se împart în:
  • Proteze cu multiple grade de libertate (unconstrained) sunt compuse din condili femurali metalici care se articulează cu suprafețe din polietilenă plate. Aceste proteze conțin un grad de limitare a mișcărilor față de una din axe dar aceasta este minimă. Stabilitatea protezei depinde de echilibrul ligamentelor și este folosită tensiunea părților moi pentru a rezista la forțele de torsiune și translație. Protezele mai moderne sunt prevăzute cu un insert meniscal care micșorează, în plus, solicitările componentei tibiale. Această proteză nu este indicată în cazurile în care ligamentele articulare sunt deficiente sau absente.
  • Proteze intermediare (semiconstrained) reprezintă 95% din toate tipurile de proteze disponibile astăzi. Aceste proteze au incluse în principiul lor de construcție un mecanism de stabilizare pe una sau mai multe axe de mișcare.

Unele proteze rezistă la solicitările în varus-valgus cu ajutorul unui dispozitiv proeminent situat intercondilian. Alte proteze funcționează cu păstrarea ligamentului încrucișat posterior, considerându-se că acesta rămâne integru chiar în procesele artrozice avansate. Rolul ligamentului încrucișat posterior este legat de facilitarea flexiei articulare, transformând mișcarea de rostogolire într-o mișcare de alunecare. Protezele care nu păstrează ligamentul încrucișat posterior înlocuiesc funcția acestuia cu ajutorul unui dispozitiv central. Aceste proteze se numesc stabilizate posterior și ele sunt făcute să reziste la solicitările antero-posterioare. 

Cu ajutorul protezelor intermediare pot fi rezolvate gonartroze cu un genu flexum de până la 45° și angulări în plan frontal de 20-25°. 

  • Protezele cu un singur grad de libertate (fully constrained) sunt protezele la care piesa femurală și cea tibială se interconectează prin fabricare sau în timpul operației. Aceste proteze sunt de tip „balama”, permițând doar flexia-extensia sau pot permite și un ușor grad de rotație. Indicația acestor proteze este reprezentată de procesele artrozice însoțite de absența sau deficiența ligamentelor încrucișate și colateralelor lor. Ele reprezintă o soluție pentru reviziile de proteze însoțite de pierderea marcată de substanță osoasă, instabilitate și deformare. Aceste proteze impun solicitări deosebite componentelor articulare, astfel că decimentările și fractura acestor componente rămâne complicația cea mai frecventă a lor.

Dacă genunchiul nu e afectat în totalitate de artroză, se poate folosi o proteză unicompartimentală de genunchi care înlocuiește doar cartilajul articular uzat (artroplastia parțială de genunchi).

Artroscopia de genunchi

Cu ajutorul a două incizii în genunchi și o cameră video de mici dimensiuni, medicul ortoped explorează cavitatea articulară și poate rezolva leziunile de menisc, defectele mici de cartilaj sau îndepărta bucăți de cartilaj desprinse de pe suprafața articulară.

Osteotomia 

În gonartrozele secundare deviației axiale în plan frontal, osteotomia rămâne practic singurul tratament etiologic, realizând scăderea presiunilor articulare prin reorientarea suprafețelor articulare. Se consideră că osteotomia are un efect muscular. Asemănător cu o fractură, ea determină o criză musculară, considerată stimulatoare pentru refacerea leziunilor articulare. Se consideră că osteotomia ameliorează circulația metafizo-epifizară, suprimă staza venoasă și favorizează nutriția cartilajului. Osteotomia are și un efect antalgic, prin diminuarea tracțiunilor capsulo-ligamentare ca o consecință a relaxării articulare.

A. Osteotomiile tibiale

B. Osteotomiile femurale

Kinetoterapie Fizioterapie Masaj la Domiciliu
gonartroză gonartroza artroza genunchi

TRATAMENT GONARTROZĂ LA DOMICILIU ÎN BUCUREȘTI PRIN KINETOTERAPIE, FIZIOTERAPIE, MASAJ ȘI TERAPII ALTERNATIVE

gonartroză gonartroza artroza genunchi