Sindromul Ekbom (sindromul picioarelor neliniștite) constituie o afecțiune senzitivomotorie neurologică caracterizată printr-o nevoie imperioasă de a mișca membrele inferioare, de obicei asociată cu senzații anormale la nivelul picioarelor. Aceste simptome se agravează în repaus, sunt ameliorate prin mișcare și apar cel mai frecvent seara și/sau în cursul nopții.
Epidemiologie
Femeile sunt afectate mai frecvent decât bărbații. 30% din pacienți au primul simptom înainte de a împlini vârsta de 20 ani. La copii apare în proporție de 2-4%, pe când prevalența la adulți este de 5-10%. Formele cu debut precoce (sub 40 ani) sunt familiale în proporție de 40-90%.
Simptome sindromul Ekbom (sindromul picioarelor neliniștite)
Sindromul Ekbom (sindromul picioarelor neliniștite) se manifestă prin apariția de disestezii, senzații neplăcute care produc bolnavului un disconfort, ce se manifestă în special seara, la culcare. Ele se însoțesc de o necesitate irezistibilă de a mișca membrele inferioare. Pentru ameliorarea acuzelor, pacienții sunt nevoiți adesea să se scoale din pat și să efectueze câțiva pași prin cameră. Afecțiunea apare de obicei spontan, dar în unele situații poate fi produsă prin imobilizarea temporară a membrelor inferioare cum ar fi excursii lungi cu automobilul sau autocarul, zborul cu avionul pe distanțe lungi, vizionarea de spectacole sau filme.
Simptomele variază ca severitate și frecvență de la zi la zi și de la persoană la persoană. În formele severe, simptomele apar mai des decât de două ori pe săptămână, putând produce întreruperea somnului și afectarea activităților zilnice.
Grupul internațional de studiu al sindromului picioarelor neliniștite a propus 4 criterii minimale de diagnostic clinic:
- Nevoia imperioasă de a mișca picioarele, de obicei însoțită sau cauzată de o senzație neplăcută sau neconfortabilă la nivelul picioarelor.
- Nevoia de mișcare sau senzațiile neplăcute încep sau se înrăutățesc în timpul perioadei de odihnă sau inactivitate, cum ar fi statul întins în pat sau statul în șezut.
- Nevoia de mișcare sau senzațiile neplăcute sunt parțial sau total ameliorate de mișcare, cum ar fi plimbarea sau întinderea, cel puțin cât activitatea continuă.
- Nevoia de mișcare sau senzațiile neplăcute se înrăutățesc seara sau noaptea mai mult decât ziua, sau apar doar seara sau noaptea.
Criteriile specifice care definesc afecțiunea, apărute în DSM-5 sunt următoarele:
sindromul ekbom sindromul picioarelor neliniștite
- O necesitate imperioasă de a mișca membrele inferioare acompaniate de senzații neplăcute la acest nivel, caracterizate prin următoarele: 1. Necesitatea imperioasă de a mișca membrele inferioare începe sau se agravează în timpul perioadelor de repaus sau inactivitate, 2. Această necesitate este total sau parțial ameliorată prin mișcare, 3. Necesitatea de a mișca membrele inferioare se agravează seara sau în cursul nopții sau apar numai seara sau în cursul nopții.
- Simptomele apar de cel puțin 3 ori/săptămână și persistă pentru cel puțin 3 luni.
- Simptomele produc o suferință semnificativă sau afectare în sfera socială, educațională, academică, comportamentală sau alte arii de funcționare.
- Simptomele nu pot fi atribuite unei alte afecțiuni mentale sau medicale (de exemplu edemelor membrelor inferioare, artrite, crampe musculare).
- Tulburarea nu poate fi explicată prin efectele unui abuz de droguri sau medicație.
Aproximativ 85% dintre pacienții cu sindromul Ekbom (sindromul picioarelor neliniștite) au mișcări periodice ale membrelor inferioare în timpul somnului. Acestea sunt caracterizate printr-o dorsiflexie involuntară și puternică a piciorului care durează 0,5-5 secunde și apar la fiecare 20-40 de secunde în timpul somnului.
Cauze pentru sindromul Ekbom (sindromul picioarelor neliniștite)
Etiologia sindromului Ekbom (sindromul picioarelor neliniștite) este necunoscută. Cu toate acestea, studiile arată că ar putea fi legată de un echilibru perturbat al unei substanțe chimice de la nivel cerebral, substanța denumită dopamină. Dopamina se secretă în mod natural și intervine în coordonarea mișcărilor. Nivelul sanguin al dopaminei scade seara, putându-se astfel explica de ce simptomele se agravează seara și pe perioada nopții.
O altă cauză a sindromului Ekbom (sindromul picioarelor neliniștite) o constituie deficiența de fier, care intervine în producția de dopamină. Există două tipuri de sindrom al picioarelor neliniștite: primar și secundar.
Sindromul picioarelor neliniștite primar
Sindromul picioarelor neliniștite primar apare în mod natural. Poate apărea la orice vârstă, deși de obicei apare la adulții tineri, cu simptome minime, ușoare. Cu toate acestea, simptomele pot deveni mai frecvente și severe, producând perturbări ale somnului. Acest lucru se întâmplă târziu în timpul vieții, după vârsta de 50 de ani.
Există date care sugerează existența cazurilor familiale de sindrom al picioarelor neliniștite. Unul dintre studii a arătat că persoanele care dezvoltă sindromul înainte de 45 de ani, cel puțin 50% dintre membrii familiei au avut această afecțiune. Cu toate acestea, dacă afecțiunea apare după 45 de ani, numai 45% dintre rudele apropiate erau afectate.
Sindromul picioarelor neliniștite secundar
Acesta apare ca și complicație a altei afecțiuni precum:
- anemia feriprivă
- insuficiența renală cronică
- sarcina
- alcoolismul cronic
Unele medicamente pot de asemenea agrava simptomatologia ca antidepresivele, antipsihoticele, antihipertensivele sau cele pentru bolile de inimă, tratamente antialergice sau de răceală și tranchilizantele.
Diagnostic pentru sindromul Ekbom (sindromul picioarelor neliniștite)
Diagnosticul se bazează în primul rând pe anamneză și examenul obiectiv, el fiind de obicei un diagnostic clinic. Academia Americană de Medicină a Somnului (AASM) a elaborat trei criterii de diagnostic (A-C) ce trebuie îndeplinite pentru a diagnostica sindromul de picioare neliniștite idiopatic:
- Senzația imperioasă a mișca membrele inferioare datorită unor simptome neplăcute la nivelul acestora. Simptomele încep sau se înrăutățesc în perioadele de repaus sau inactivitate, sunt ameliorate total sau parțial de mișcare și apar predominant seara sau în timpul nopții.
- Simptomatologia nu se datorează unei alte condiții medicale (staza venoasă, polineuropatie, artrită, mialgii, crampe, etc.)
- Sindromul picioarelor neliniștite determină perturbarea somnului și implicit a activității diurne, tulburări afective și comportamentale și uneori chiar cognitive.
Pentru că sindromul picioarelor neliniștite poate fi secundar unei carențe de fier, toți pacienții trebuie supuși unor analize de sânge care să excludă această patologie (fier seric, feritină, saturația în transferină și capacitatea totală de legare a fierului).
Alte investigații pe care este bine să le facă pacientul cu manifestări de sindrom de picioare neliniștite sunt:
- profilul renal (uree, creatinină)
- profilul hidroelectrolitic (sodiu, potasiu, magneziu, calciu)
- glicemia
- vitamina B12
- nivelul de folați
- TSH
- hemoleucograma
Alte investigații
Electromiografia este importantă pentru că poate face diagnosticul diferențial între o polineuropatie și sindromul picioarelor neliniștite.
Ecografia Doppler poate fi efectuată atunci când se bănuiește o boală vasculară periferică a membrelor inferioare.
Polisomnografia pune în evidență în mod obiectiv modificarea arhitecturii somnului cu creșterea latenței de adormire, creșterea numărului de treziri, scăderea eficienței somnului și a timpului total de somn și mai ales, prezența mișcărilor periodice ale membrelor în somn, în special în prima jumătate a nopții. Este util a se începe înregistrarea cu o oră înainte de ora obișnuită de culcare a pacientului pentru a putea cuantifica severitatea tabloului clinic.
Actigrafia poate fi o măsură obiectivă de apreciere a ritmului somn-veghe pe o durată mai mare de timp (1-2 săptămâni).
Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu:
- polineuropatia
- radiculopatia
- sindromul de crampe-fasciculații
- akatisia
- boala vasculară periferică
Tratament pentru sindromul Ekbom (sindromul picioarelor neliniștite)
În sindromul picioarelor neliniștite secundar, se încearcă tratarea și corectarea cauzei. În cel idiopatic (primar) se aplică atât terapia farmacologică cât și cea nonfarmacologică.
Terapia nonfarmacologică
sindromul ekbom sindromul picioarelor neliniștite
- măsuri de igienă a somnului
- evitarea alcoolului, cofeinei și nicotinei
- kinetoterapie ușoară
- masaj al picioarelor înainte de culcare
- electrostimulare
Măsurile de igienă a somnului
sindromul ekbom sindromul picioarelor neliniștite
- evitați reprizele de somn pe parcursul zilei;
- evitați consumul de stimulante centrale în timpul serii (cafea, coca-cola, alcool, fumat);
- desfășurați activitatea de efort fizic intens (fitness, jogging, aerobic, etc.) dimineața sau după-amiaza (nu seara), în schimb o activitatea de relaxare (yoga, de exemplu) este chiar indicată în perioada de seară înainte de culcare;
- evitați servirea cinei imediat înainte de culcare;
- mergeți în pat atunci când simțiți că vă este somn;
- evitați să desfășurați alte activități în pat (lucrul la calculator, vorbitul la telefon, mâncatul, uitatul la televizor, ascultarea unui post de radio, etc.);
- încercați să creați un ambient plăcut și confortabil al dormitorului (bine aerisit, temperatură potrivită, un pat comod);
- încercați să mențineți un program de somn, o oră constantă de culcare și trezire, un fel de „ritual” de somn;
- evitați sau folosiți cu prudență și numai la indicația medicului tratamentele hipnotice.
Medicamentele folosite
sindromul ekbom sindromul picioarelor neliniștite
- agoniști dopaminergici (Pramipexol, Ropinirol, Bromocriptina)
- benzodiazepine
- opioide (Codeina)
- antiepileptice (Gabapentin, Pregabalin)
- agonisti alfa2-adrenergici (Clonidina)
- săruri de fier;
Acestea vor fi prescrise numai de către medic atunci când este necesar.