Rizartroza Artroza policelui Artroza Police - ce este, cauze, simptome, evolutie, diagnostic, investigatii, tratament, operatie, remedii, recuperare, alimentatie, medicamente, pastile

Rizartroza sau artroza policelui este boala ce afectează articulația de la baza policelui (articulația carpometacarpiană I – CMC I), articulație ce se interpune între osul trapez și primul metacarpian. De obicei e afectată mâna nondominantă.

Sunt afectate în special articulațiile interfalangiene proximale și interfalangiene distale (articulațiile dintre falange, adică oasele degetelor) și articulația carpometacarpiană a policelui (a degetului mare). Artroza instalată la această articulație a degetului mare se numește rizartroză și este mai frecventă la persoanele care desfășoară activități profesionale în care mâinile sunt intens solicitate.

Articulația carpometacarpiană I

Articulația carpometacarpiană I are o formă specială, de șa, care ne permite să facem cu policele mișcări de opoziție, rotație, pensă, flexie, extensie etc. Pentru stabilizarea articulației, există un complex ligamentar complex format din 16 ligamente. Forma specială a acestei articulații o face instabilă, mai ales la persoanele care au o laxitate ligamentară asociată.

Mișcările posibile datorită policelui reprezintă 50% din funcția mâinii, fiind ușor de înțeles că articulația de la baza policelui suferă o uzură accelerată comparativ cu celelalte articulații ale mâinii. De asemenea, încărcătură pe această articulație este mai mare decât la oricare alta a mâinii.

Printre factorii favorizanți, care duc de obicei la apariția patologiei la vârste mai tinere, se numără predispoziția genetică, munca manuală grea, traumatisme la nivelul acestei articulații.

Evaluare rizartroză

Înainte de începerea tratamentului reabilitativ este necesară o atentă și detaliată evaluare articulară, funcțională și globală. Va fi necesară evaluarea:

  • echilibrului articular al articulației TM
  • echilibrul postural (influența alterației TM asupra mișcării membrului superior)
  • echilibrul funcțional (în legătură cu ADL)
  • echilibrul clinic în general

Evaluarea tempestivă a rizartozei (înainte de apariția durerii, a impotenței funcționale și a deformității articulare) permite evitarea unor disfuncții grave și a distrugerii articulației.

Se recomandă următoarea evaluare preventivă:

  • inversarea echilibrului funcțional muscular: forțe intrinseci/forțe extrinseci
  • reducerea forței de prinderea
  • observarea atitudinii degetului mare (flexiunea interfalangee și extensiunea MCF)
  • priza în flexiune IF (testul flexorului degetului mare)
  • priza în extensiune IF (testul mușchilor tenari)

Clasificare radiologică rizartroză / stadii

rizartroza artroza police deget mare
  • Stadiu I: micșorarea spațiului articular TM, scleroză subcondrală fără subluxație sau osteofite.
  • Stadiul II: scleroză subcondrală metacarpiană accentuată cu osteofitoză inițială și subluxație inferioară de 1/3 a bazei
  • Stadiul III: osteofitoză a trapezului cu dispariția aproape totală a interliniei articulare, subluxație majoră sau egală cu 1/3 a bazei metacarpiene și artroză peri-trapezială
  • Stadiul IV: grav dismorfism articular cu osteofite voluminoase și difuze, subluxație a TM și geode subcondrale (zone de osteoliză)

Pentru o evaluare acurată se poate utiliza indexul de algofuncționare a mâinii, creat de Dreiser.

La palpare, mai ales în fazele inițiale, pacientul va evidenția o durere puternică localizată la baza eminenței tenare. Frecvent, această durere este prezentă și pe marginea radială a încheieturii, iar în anumite cazuri se poate iradia pe toată suprafaţa dorsală a antebrațului până la condilul lateral.

Simptome / tablou clinic rizartroză

Ceea ce domină tabloul clinic este apariția nodulilor artrozici la nivelul articulațiilor interfalangiene proximale și interfalangiene distale și deformarea articulară, vizibile cu ochiul liber. Durerea la nivelul nodulilor artrozici este ușoară, dar există și situații în care pacienții au durere importantă și tumefacție a unor articulații mici ale mâinilor (secundare unei reacții inflamatorii locale). Deformările articulare sunt frecvente, degetele sunt deviate în plan orizontal, în direcții diferite, apare un aspect de “degete șerpuitoare” și ceea ce deranjează cel mai tare un pacient cu astfel de modificări este faptul că nu-și mai poate folosi în mod corespunzător mâinile.

Pacienții cu rizartroză au redoare matinală (senzație de înțepenire a articulațiilor mici ale mâinilor dimineața la trezire). Spre deosebire de redoarea matinală din cadrul bolilor inflamatoare (cum este cazul poliartritei reumatoide, în care redoarea este resimțită de pacient în jur de 30 minute sau mai mult), în cadrul artrozei, redoarea este una de scurtă durată.

Durerile pot fi extrem de invalidante chiar într-un stadiu radiologic debutant și compromit funcția întregului membru superior. Localizarea durerii este la nivelul tabacherei anatomice și bazei eminenței tenare.

Durerile iradiază uneori pe bordul radial al articulației pumnului și antebrațului. Aceste dureri sunt majorate prin mișcări de opoziție a policelui în cursul prizelor. În formele evoluate se observă că primul metacarpian este în adducție, articulația metacarpo-falangiană este în hiperextensie și există o înclinare radială a articulației trapezo-metacarpiene care corespunde unei subluxații radiale. La examenul clinic, se observă o redoare articulară a articulației metacarpo-falangiene și apare durere la palparea ei. Investigațiile paraclinice necesare în stabilirea diagnosticului și în conduita terapeutică sunt reprezentate de bilanțul radiografic care constă în radiografia mâinii – incidență față și profil.

Diagnostic rizartroză / artroza policelui

Semnele clinice (prezenta nodulilor artrozici la nivelul articulațiilor interfalangiene proximale și distale și deformările articulare) împreuna cu radiografia mâinilor confirmă diagnosticul. Pe radiografie apar îngustări ale spațiilor articulare, osteofite (mici producții osoase ale osului subiacent cartilajului articular afectat de artroză), subluxații articulare și devieri ale axului normal al degetelor.

Tratament rizartroză / artroza policelui

În tratamentul conservativ se utilizează:

  • mobilizarea pasivă și activă pentru păstrarea unui ROM (range of motion) funcțional
  • parafinoterapia
  • crioterapia
  • fizioterapie (TENS, ultrasunete, LASER)
  • protecția articulațiilor implicate
  • taping neuromuscular

În tratamentul post-chirurgical modalitățile sunt următoarele:

A. În primele 4 săptămâni se imobilizează. În acest timp:

  • terapie antiedemică
  • păstrarea unui bun ROM al articulațiilor neimplicate

B. La 5/6 săptămâni:

  • realizarea unui tutor static
  • tratament antiedemic
  • tratamentul cicatricei
  • recuperarea funcțională
  • recuperarea efectului tenodezic
  • exerciții de prindere, lejere și de medii dimensiuni

C. După 6 săptămâni:

  • abandonarea graduală a tutorului, pe timp de zi
  • exerciții de forță globală
  • reeducarea funcțiilor complete

Orteza pentru rizartroză

Sunt utilizate trei tipuri de orteze în tratamentul kinetoterapeutic și anume:

  • Orteza de repaus care are ca obiectiv menținerea articulației trapezo-metacarpiene în poziție de protecție articulară și are rol de a diminua fenomenul dureros. Această orteză este realizată în poziție de semi-abducție, cu policele în opoziție. Pacientul nu trebuie să simtă durere și nu trebuie căutată câștigarea de grade de mobilitate;
  • Orteza corectivă dinamică, care are ca obiectiv restituirea deschiderii primei comisuri. Se pune imediat ce episodul dureros a dispărut;
  • Orteza statică de substituire a unei funcții, care are ca obiectiv stabilizarea bazei coloanei policelui. Ea trebuie să permită efectuarea activităților cotidiene. Aceste orteze se realizează prin obținerea unui contra-sprijin pe bordul lateral al bazei primului metacarpian și al trapezului, dar și realizarea unui al doilea contra-sprijin pe capul primului metacarpian și baza primei falange, astfel încât să se deschidă prima comisură.

Ce trebuie să știți după operație?

rizartroza artroza police deget mare
  • Veți avea un pansament voluminos și atelă.
  • Fiziokinetoterapia va începe la 1 lună după operație dar exerciții ușoare de mobilizare pot începe chiar de la 3 zile postoperator pentru a evita ankiloze și aderente, mai ales la pacienți mai vârstnici.
  • Tubul de dren va fi suprimat la 1-2 zile după operație.
  • Mână va fi ținută ridicată, mai sus decât inima, timp de cel puțin 1 săptămână, inclusiv când dormiți.
  • Dusul este permis după 72 h.
  • Firele se vor suprima la 10-14 zile.
  • Veți reveni la controale periodice atât în postoperator cât și pentru a evalua evoluția postperatorie în regimul de fiziokinetoterapie.

Complicații 

Dacă există rizartroza, aceasta duce inițial la creșterea instabilității articulației degetului mare, asociată cu durerea și pierderea rezistență în mână. Acest lucru crește riscul de accidente și căderi. În general, performanța fizică scade și cei afectați nu mai pot îndeplini sarcini la locul de muncă și în viața de zi cu zi ca înainte. Ocazional, o postură slabă apare din cauza artrozei, care pe termen lung duce la uzura articulațiilor și deformări permanente. Rareori, după intervenția chirurgicală pentru rizartroză, există tulburări severe de mișcare ale întregii mâini, adesea însoțite de umflături, durere și decalcifiere a mâinii. În plus, sângerarea, vindecarea rănilor tulburări și inflamație în zona operației poate apărea. Infecțiile profunde apar rar, dar pot necesita o intervenție chirurgicală ulterioară și pot provoca disfuncții permanente. Dacă un nerv cutanat major este rănit, amorțeala se dezvoltă adesea și poate persista luni de zile. În cazurile severe, există o pierdere permanentă de senzație pe piele.