Stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS) implică, după cum sugerează și numele, stimularea electrică a nervilor. Această metodă este utilizată pentru gestionarea durerii, deoarece semnalele dureroase pot fi modulate pe măsură ce se deplasează către creier, prin stimularea căilor nervoase.
Mecanism de acţiune TENS
a
- inhibiție presinaptică (la nivelul cornului dorsal medular);
- eliberare de endorfine, enkefaline, dinorfine;
- inhibarea directă a nervului excitat anormal;
Așadar, efectele sunt segmentare și extrasegmentare.
Aplicaţii TENS
a
- TENS convenţional (constant, de frecvenţă înaltă, normal) – Caracteristicile standard sunt: curent electric de 50-100 Hz, impulsuri de durată scurtă, de 30-200msec şi intensitate de 10-40mA. Electrozii se aplică pe zona dureroasă, sau în amonte pe traiectul nervului senzitiv; intensitate se stabileşte la senzaţia de furnicătură confortabilă. Efectul se instalează rapid după 10-15 min şi durează câteva ore, nu se recomandă însă a se depăşi 40-60 min. Metoda are ca indicaţie durerile musculo-scheletale, nevritice sau nevralgice, de obicei acute, recente, sau postoperator.
- TENS – acupuncture like, AL-TENS/stimulare endorfinică de foarte joasă frecvenţă – Foloseşte un curent electric de 1-5 Hz, impulsuri izolate, sau trenuri de impulsuri cu durată de 200-500 microsec şi intensitate de 50-100 mA, obiectivul principal fiind obţinerea unui efect striomotor (musculoconstrictor). Stimularea se face pe zona dureroasă sau la distanţă. Frecvenţa utilizată favorizează secreţia peptidelor opioide. Mărimea electrozilor trebuie să fie de 100 cm2, durata stimulări de 30 min. iar efectul se instalează pentru câteva ore. Această modalitate este folosită în tratamentul durerii cronice. Se poate utiliza şi la non-responderii la forma convenţională.
- TENS intens, stimulare intensă de scurtă durată – Are ca mod de acţiune recrutarea la nivelul trunchiului cerebral a fibrelor descendente inhibitorii reticulate (serotoninergice). Se folosesc curenţi de frecvenţă mare de 100-150 Hz, cu durata impulsului de 250-500 microsec. Durata stimulării este de 15-30 sec. Efectul se instalează foarte rapid (5 min.) şi dispare după 30 min.
Tehnică de lucru pentru TENS
Atât în cazul aparatelor mari cât şi în cazul celor portabile electrozii au dimensiuni asemănătoare. Electrodul activ, se aplică pe zona dureroasă, pe punctul trigger sau pe punctul de acupunctură. Anodul se plasează mai jos de zona dureroasă, respectând însă dermatomul. Pentru a asigura contactul electrod-tegument acesta se degresează cu o soluţie alcoolică 70%.
Selecția parametrilor TENS
Selecţia parametrilor TENS se face în funcţie de anumite aspecte.
- Tipul de durere: Adesea, simptomele pacientului vor indica frecvenţa pulsului ce urmează să fie folosită în tratament. De exemplu, dacă pacientul acuză o durere acută a ţesuturilor moi la nivelul umărului, un curent de frecvenţă joasă poate excerba simptomele prin producerea contracţiilor pulsatile în musculatura traumatizată.
- Plasarea electrozilor: Dacă se tratează o zonă osoasă, se va evita ţesutul muscular. Nu se va folosi TENS acupunctură deoarece contracţiile musculare nu sunt de dorit pentru această modalitate de TENS.
Este de recomandat să se înceapă tratamentul cu TENS convenţional. Mulţi pacienţi consideră senzaţia de furnicături mai confortabilă decât pe cea de contracţie musculară determinată de TENS acupunctură. Chiar dacă se obţine ameliorarea durerii cu ajutorul TENS convenţional, în decursul tratamentului trebuie încercată cel puţin o dată şi TENS acupunctură şi să se noteze orice variaţie a duratei sau gradului ameliorării durerii. Este bine să se încerce ambele variante TENS conventional şi acupunctură, deoarece pot să se observe diferenţe notabile la acelaşi pacient.
Intensitatea TENS trebuie crescută treptat şi se cere pacientului să raporteze orice senzaţie percepută sub electrozi. Intensitatea se creşte până la apariţia senzaţiei “puternice dar confortabile”. Pacientul trebuie atenţionat că dacă intensitatea este prea mare, efectele benefice ale terapiei nu vor fi atinse. În aplicaţiile TENS acupunctură, este indicat să se obţină contracţie musculară dar pacientul trebuie să fie capabil să tolereze intensitatea.
Durata tratamentului
Primul tratament de TENS trebuie să fie scurt (< 30 min.), pentru a permite pacientului să se obişnuiască cu senzaţia şi pentru a-i permite terapeutului să monitorizeze orice reacţie adversă, alergie la electrozi, gel, bandă, sau să observe dacă pacientul pur şi simplu nu tolerează electrostimularea.
După tratamentul iniţial, TENS poate fi aplicat până la o oră/şedinţă. O perioadă mai lungă de tratament în cadrul aceleiaşi şedinţe duce la iritaţia pielii, lucru care poate fi evitat prin introducerea pauzelor de o jumătate de oră. Mai mult, la folosirea TENS acupunctură, pacientul va experimenta contracţie musculară, iar stimularea prelungită poate duce la oboseală musculară. Există două situaţii în care TENS poate fi folosit în mod continuu: durerea din travaliu şi durerea postoperatorie.
Indicaţii TENS
a
- durere lombară joasă, lumbago acut şi cronic, sciatică, durere cervicală
- artroză, artrită reumatoidă
- durere post-chirurgicală, post-traumatică
- durere neurogenă (neuropatie diabetică sau neuralgie trigeminală)
- durere articulară: şold, genunchi, gleznă, picior, umăr, cot, pumn, mână
- ameliorare simptomatică a durerii cronice severe
- intensificarea circulaţiei în zona de tratament
- tratarea contracturilor musculare, întinderilor muscular, afecţiunilor ligamentare
- stimularea postoperativă a muşchilor pentru evitarea trombozei
- prevenirea pierderii masei musculare
- bursită
- neuralgie postherpetică
- dureri menstruale
- durere fantomă a membrului amputat
- leziuni ale ţesuturilor moi: contuzii, entorse, luxaţii
- tendinite (cotul tenismenului), tendinoze, tendinopatii.
Siguranța protocolului pentru aplicarea TENS
a
- verificarea tegumentelor
- verificarea aparatului şi a electrozilor
- setarea caracteristicilor TENS
- gradarea atentă a intensităţii la începutul şedinţei
- intensitate confortabilă pentru contracţia din AL-TENS
- descreşterea controlată a intensităţii la închiderea aparatului.
Contraindicaţii TENS
a
- Pacienţi care nu înţeleg instrucţiunile terapeutului sau sunt incapabili să coopereze.
- Aplicaţia electrozilor pe trunchi, abdomen sau pelvis în sarcină: acest aspect se referă în general la plasarea electrozilor deasupra uterului gravid. Unele surse recomadă evitarea folosirii TENS pe orice arie dureroasă pe perioada sarcinii, cu toate că nu s-au raportat incidente până acum. În concluzie, este prudent să nu se plaseze electrozi pe trunchi, abdomen sau uter în primul trimestru de sarcină. Electrozii TENS nu se vor plasa pe uterul gravid cu excepţia situaţiei în care este utilizat pentru durerile din travaliu.
- Pacienţi cu pacemaker: TENS interferează cu anumite tipuri de pacemaker cardiace. De aceea, dacă se aplică TENS pentru aceşti pacienţi, terapeutul se va consulta cu medical cardiolog al pacientului, înainte de a începe tratamentul. Este indicat ca prima şedinţă să se facă sub minitorizare EKG/Holter.
- Pacienţi cu răspuns alergic la electrozi, gel sau banda de fixare: dacă pacientul are o reacţie alergică la electrozi, gel sau bandă, acest lucru se va observa încă de la prima şedinţă. Dacă apare acest incident, terapeutul va schimba electrodul, gelul, banda cu un alt tip care să nu provoace reacţii alergice, dacă este posibil.
- Leziuni dermatologice, dermatite, eczeme.
- Aplicaţiile pe aspectele anterioare ale gâtului sau pe sinusul carotidian: stimularea acestei zone poate duce la o scădere bruscă a tensiunii arteriale. Sinusurile carotidene sunt localizate la originea arterelor carotide interne; acestea conţin baroreceptori care detectează modificările tensiunii arteriale.
- Lipsa senzaţiilor cutanate normale: un test simplu (înţepătură/ciupire) poate demonstra dacă inervaţia cutanată este intactă. Pericolul plasării electrozilor pe o piele cu senzaţii deficitare poate duce la iritaţie cutanată, arsuri. De asemenea, trebuie să ne amintim că tratamentul va fi ineficient dacă nu are loc stimularea adecvată a aferenţelor nervoase. Dacă senzaţia este absentă într-o anumită zonă, electrozii pot fi plasaţi într-o zonă cu sensibilitate intactă.
- Pacienţi cu epilepsie: se indică prudenţă.
- Aplicaţiile pe ochi şi aplicaţiile pe regiunile epifizare la copii.
