Torticolis sau gâtul înțepenit reprezintă o condiție în care capul este flexat lateral spre dreapta sau stânga, iar bărbia este îndreptată spre partea controlaterală – extensie cervicală. Torticolisul poate fi congenital sau câștigat.
Torticolisul banal apare ca urmare a unei mișcări bruște a gâtului dar și după o poziție incorectă a acestuia în timpul somnului. Un alt tip de torticolis este cel muscular congenital, care este prezent încă de la naștere, acesta fiind nedureros. Torticolisul spasmodic este cel care cauzează dureri și redoare gâtului, și mai există torticolis simptomatic. Cel din urmă este simptom al unei boli cauzale, putând fi vorba despre leziuni ale coloanei vertebrale cervicale sau la nivelul cefei.
Torticolisul poate să apară în prima parte a zilei, imediat după trezire, sau de-a lungul zilei în timpul efectuării unor activități care solicită organismul, așa cum este de exemplu mutarea elementelor grele de mobilier sau antrenamentele exagerate. Chiar dacă din perspectivă medicală nu este cunoscută cauza exactă de declanșare a torticolisului, cei mai mulți dintre specialiști sunt de acord că este vorba despre răsucirea țesuturilor moi sau despre o încordare musculară semnificativă.
Cauze torticolis
torticolis gât înțepenit
Torticolis spasmodic
Torticolisul spasmodic nu are o cauză cunoscută. Este considerată de natură neurochimică și nu rezultă prin modificări neurodegenerative structurale. Deși nu sunt prezente leziuni în ganglionul bazal, studiile arată o tulburare funcțională în controlul globus pallidus, mai ales în substanța nigra. Studiile presupun o hiperactivare a zonelor corticale prin inhibiția redusă a pallidusului. S-a sugerat și un dezechilibru al neurotransmițătorilor precum dopamina, acetilcolina și acidul gammaaminobutiric. Aceștia sunt secretați din ganglionii bazali și migrează la grupele musculare ale gâtului. O creștere a neurotransmițătorilor determină spasme.
Torticolis congenital
Torticolisul congenital este considerat a fi cauzat de trauma locală a țesuturilor moi ale gâtului înainte sau în timpul nașterii. Explicațiile cele mai comune cuprind trauma la naștere cu hematom rezultant și contractură musculară. Acești copii suferă aplicare de forceps. Fibroza mușchiului se poate datora ocluziei venoase și presiunii pe gât în canalul de naștere sau datorită sindromului de compartiment perinatal. O altă ipoteză include malpoziția în uter rezultând sindrom perinatal sau intrauterin de compartiment.
Torticolis ocular (cu cauză oftalmologică)
S-a constatat că, în aproximativ 80% dintre cazuri, poziția vicioasă a capului copilului este consecința unor probleme oculare. Mai ales în cazul în care poziția nu este una permanentă ci mai degrabă subtilă, părinții pot să nu remarce că ar fi ceva în neregulă și că cel mic are probleme cu vederea. Atunci când afecțiunea oftalmologică este identificată din timp și dacă este tratată corespunzător, torticolisul dispare. Este bine ca părinții să acorde atenția necesară acestor probleme, pentru că poziția vicioasă a capului, menținută pentru mai multă vreme, poate să determine deformări la nivelul coloanei cervicale și chiar asimetrii faciale ireversibile.
Afecțiunea poate să apară:
- pe fond genetic;
- în sarcină, dacă capul copilului nu se află în poziție normală;
- musculatură slabă a gâtului;
- pe fondul unei slabe alimentări cu sânge a gâtului;
- în urma unei leziuni musculare sau a sistemului nervos.
Printre factorii de risc care pot declanșa boala se numără:
- traume la nivelul gâtului sau coloanei vertebrale;
- infecții la nivelul gâtului și al capului;
- infecții ale sinusurilor, urechilor, maxilarului, dinților sau scalpului;
- tumori, artrita coloanei vertebrale cervicale, anomalii vasculare;
- abuz de amfetamine și cocaină;
- administrarea unor medicamente neuroleptice prescrise în mod obișnuit, cum ar fi haloperidol și clorpromazina.
Semne și simptome în torticolis
Pe baza faptului că torticolisul apare ca o poziție în care capul este înclinat într-o parte, acesta este primul lucru pe care trebuie să-l observați. De asemenea, probabil veți simți sensibilitate sau durere în gât și mușchii umerilor. Poate fi dureros sau dificil, dacă nu chiar imposibil, să încercați să vă mișcați capul în partea opusă față de partea pe care este blocat. Alte lucruri pe care trebuie să le luați în considerare includ: dureri de cap, dureri de spate, dureri în umăr și senzații de arsură. Daca aveți aceste simptome, consultați medicul dumneavoastră.
Contractura paravertebrală este principala componentă fiziopatologică a acestei afecțiuni. Această contractură poate fi declanșată de un act reflex plecat de la o iritare a filetelor nervului spinal cervical locoregional printr-un proces de inflamare acută a unei articulații interapofizare posterioare. Se evidențiază de asemenea și contractură a mușchiului SCM (sternocleidomastoidian), a mușchiului trapez, a mușchiului angular al scapulei și chiar a mușchiului supraspinos. O palpare atentă poate înregistra prezența unor puncte de maximă intensitate dureroasă, localizate laterocervical, care ar putea să corespundă nivelului unei articulații interapofizare posterioare, probabil responsabilă de declanșarea torticolisului acut.
- înclinarea capului într-o parte
- aplatizarea pe o parte a capului în spatele urechii
- mișcare limitată de cap și gât
- caracteristicile asimetrice ale feței
- umflătură mică, moale în gât
Clasificare torticolis
torticolis gât înțepenit
Torticolis primar
Torticolisul primar este definit ca având nici-o altă anomalie decât mișcările distonice și tremor ocazional al gâtului. Acest tip de torticolis spasmodic este de obicei moștenit. Pentru a clasifica torticolisul spasmodic se poate nota poziția capului.
- Torticolisul este rotația orizontală a capului și folosește mușchiul splenius și sternocleidomastodian. Aceasta este versiunea „bărbie la umăr”.
- Laterocolis este mișcarea capului pe lateral. Aceasta este versiunea „ureche la umăr”. Implică mai mulți mușchi: sternocleidomastodian, splenius, scalen, levatorul scapulei și paravertebralii.
- Flexia gâtului (anterior) este anterocolisul. Este versiunea bărbie la piept și este cea mai dificilă. Mișcarea folosește sternocleidomastodienii laterali, scalenii, complexul submental.
- Retrocolisul este extensia capului și folosește mușchii splenius bilateral, trapezoidul, paravertebralii. Este versiunea „bărbia în aer”. Mulți pacienți experimentează combinații ale acestor versiuni.
Torticolis secundar
Când alte boli conduc la torticolis acesta este denumit secundar. Aceste condiții cuprind următoarele:
- leziunile perinatale cerebrale, boala cerebrovasculară
- cauze medicamentoase, tumorile sistemului nervos central
- trauma periferică sau centrală, encefalopatiile infecțioase sau postinfecțioase
- toxice, metabolice, sindroame paraneoplazice, mielinoliza centrală pontină.
Torticolis congenital
În forma congenitală, primul semn poate fi lărgirea fermă, nedureroasă a mușchiului sternocleidomastoidian, vizibilă la naștere. Această masă, care este localizată lângă inserția mușchiului se lărgește la 6 săptămâni de viață și scade apoi în dimensiuni. Până la vârsta de 4-6 luni singura observație clinică este contractura mușchiului sternocleidomastodian și poziția de torticolis.
Torticolis posttraumatic
Este clasificat în două subtipuri: cu debut acut, la câteva zile de la traumă și tardiv, la 12 luni. Caracteristicele torticolisului acut posttraumatic cuprind durere locală imediat după traumă: contuzie sau leziuni de accelerare-decelerare, urmată la câteva zile de limitarea marcată a mișcărilor gâtului și o poziție anormală a capului, elevarea umărului și hipertrofia trapezului. Două caracteristici diferențiază forma acută de cea tardivă posttraumatică: simptomele nu cresc în intensitate la efort și nu există răspuns la trucul senzorial.
Diagnostic torticolis
torticolis gât înțepenit
- Radiografiile cervicale sunt utile în distingerea sechelelor de scolioză sau spondiloză secundare distoniilor cronice prin modificări structurale ale coloanei care pot mima torticolisul.
- Rezonanța magnetică (RMN) a măduvei spinale cervicale este utilă pentru a evidenția un sindrom de încarcerare cu stenoză spinală sau radiculopatie multiplă, care pot fi secundare modificărilor osoase prin torticolis cronic.
- Electromiografia (EMG) este folosită pentru a măsura activitatea electrică în mușchi și a determina care mușchi sunt afectați.
- Tranzitul esofagian baritat poate fi efectuat pentru a evalua și trata pacienții pentru tulburări ale deglutiției.
Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni: paralizia cerebrală, boala Horn, tremor esențial, scleroza multiplă, miastenie gravis, boala Parkinson, radiculopatie, diskinezie tardivă.
Tratament torticolis
torticolis gât înțepenit
Kinetoterapie și fizioterapie
Tratametul fizical are ca obiective combaterea durerii si a contracturilor musculare.
1. Termoterapia
- Căldură moderată aplicată la nivelul coloanei vertebrale cervicale: căldură umedă (comprese calde la temperaturi moderate 37-38 grade C menținute 30-40 minute de 2 ori/zi);
- Parafină în „pelerină„ la 39-40 grade, pentru 30 minute;
- LASER / diatermie
Deși aplicarea crioterapiei este logică prin efectul fiziopatologic hiperemiant, este bine să se evite pentru că poate determina o atitudine ostilă, subiectivă din partea bolnavilor și poate duce la compromiterea rezultatului terapeutic.
- Curent diadinamic, TENS, curent Trabert
- Aplicații cervico-scapulare, cervico-dorsale, latero-laterale, în funcție de sediul durerii și al iradierii. Durata aplicării curenților să fie cât mai mare, de intensitate subliminală, distanțe cât mai mici între electrozi și posibil aplicate de 2-3 ori/zi.
- Galvanizare la intensitate mică 10 mA, la prag, durată 30-40 min.
3. Ultrasunete, 0,4 – 0,6 W/cm2 – 4 + 4 minute, metoda mobilă
4. Masajul – sedativ, blând 20-30 minute la nivel cervico-dorsal și în zonele de iradiere ale durerii.
Terapia combinată presupune o abordare holistică a tratamentului pentru torticolis, și îmbină mai multe forme de terapie și proceduri complementare. Scopul terapiei combinate este de a scădea nivelul de inflamație din corp, a crește rezistența musculară și mobilitatea întregului corp. Așadar, un exemplu de terapie combinată poate presupune exerciții de fizioterapie, electroterapie, kinetoterapie, masaj, exerciții de tonifiere și stretching.
Medicația orală
În trecut, în tratamentul torticolisului spasmodic au fost folosiți agenții de blocare ai dopaminei. Tratamentul se bazează pe teoria că există un dezechilibru ale neurotronsmițătorilor dopaminici din ganglia bazală. Aceste medicamente nu mai sunt folosite datorită efectelor adverse severe. Ele determină sedare, parkinsonism, diskinezie tardivă. Alte medicamente orale pot fi folosite pentru a trata stadiile timpurii ale torticolisului spasmodic. Se folosesc clonazepam, baclofen sau benzodiazepine.
Toxina botulinică
Cel mai folosit tratament pentru torticolisul spasmodic este toxina botulinică injectată în musculatura distonică. Toxina tip A este cel mai adesea folosită, previne eliberarea de acetilcolină din axonul presinaptic al plăcii motorii, paralizând mușchii distonici. Prin inhibarea mișcării din mușchiul anatagonist, mușchiul agonist poate să se miște liber. Cu injecții cu toxină botulinică pacienții prezintă ameliorare pentru 12-16 săptămâni. Unii pacienți sunt imunorezistenți la tipul A de substanță și necesită tratament cu tipul B. Aproximativ 4-17% dintre pacienți dezvoltă anticorpi la toxina botulinică tip A. Tratamentul cu toxina botulinica B este comparabil cu tipul A dar prezintă mai des gura uscată drept efect advers. Efectele adverse comune cuprind durere la locul de injecție, disfagie prin extinderea efectului la mușchii adiacenți, gura uscată, oboseală și slăbiciunea mușchilor adiacenți.
Cum putem dormi mai bine pentru a preveni torticolisul?
Pentru a preveni torticolisul după somn, e important să vă asigurați că aveți o poziție corectă de somn. Dormitul pe burtă poate pune mai multă presiune pe coloana cervicală, deoarece capul este ținut într-o parte. Dacă este posibil, se recomandă să dormiți pe spate pentru a pune mai puțină presiune pe coloana cervicală. O altă opțiune este să dormiți pe o parte. De asemenea, e foarte important să găsiți o pernă confortabilă. La fel ca poziția de somn, nu orice tip de pernă este potrivită pentru toată lumea. Cei care dorm pe o parte pot plasa o pernă suplimentară între genunchi pentru a menține coloana vertebrală aliniată.
În plus, este important să păstrați temperatura confortabilă în dormitor. Unele persoane se trezesc cu gâtul înțepenit după ce au dormit într-o cameră cu aer prea rece peste noapte – din cauza geamului deschis, a unui ventilator, aparat de aer condiționat etc. Un alt factor ce poate reduce riscul de a te trezi cu gâtul înțepenit este alegerea unei saltele suficient de ferme.
În timpul zilei, încercați să mențineți o postură adecvată atunci când stați în picioare, când mergeți și stați, în special când vă aflați la birou sau când lucrați la computer. Evitați să stați „cocoșat”, cu umerii aplecați și gâtul spre înainte. Când folosiți telefonul și priviți spre el, încercați să îl aduceți în sus la nivelul ochilor, și nu să vă aplecați gâtul pentru a privi. Evitați să țineți telefonul între ureche și umăr.